„Crima din Mesopotamia” de Agatha Christie – cazul unde Hercule Poirot își dovedește abilitățile de arheolog

Nu puteam să las să treacă luna ianuarie fără încă un mister a la Agatha Christie și pentru că îmi era dor de simpaticul Hercule Poirot, am ales volumul Crima din Mesopotamia, al 14-lea roman ce îl are în prim plan pe detectivul belgian. Cartea a fost lansată pentru prima dată în 1935, iar în toamna anului trecut a fost reeditată de către Editura Litera.

Romanul ne relatează misterul unui comportament tens și schimbător al frumoasei Louise Leidner, aflată împreună cu soțul ei într-o expediție de explorare la situl arheologic din Hassanieh. Profesorul Leidner este îngrijorat de starea preaiubitei sale soții, astfel că o angajează pe asistenta Amy Leatheran pentru a o supraveghea pe Louise îndeaproape. Femeia nu doar că este frumoasă foc, sucind mințile tuturor bărbaților ce participă la expediție, spre enervarea femeilor și al soțiilor de prin preajmă, dar se pare că o serie de atacuri de panică și halucinații o bântuie de ceva timp.

Sora Leatheran ajunge în sânul expediției și dă peste o echipă cu personaje cât se poate de diferite, ceea ce ne oferă o sumedenie de portrete pentru posibili suspecți. Nu mult după ce Louise îi mărturisește asistentei că îi este teamă că cineva o va ucide, aceasta este și găsită moartă, în propria cameră, în mijlocul zilei, atunci când nimeni nu a văzut pe nimeni necunoscut intrând în curte sau în camere. Ceea ce aduce un plus misterului este trecutul tumultos al femeii, care se pare că a mai fost căsătorită în trecut, dar respectivul bărbat, declarat trădător de către țară, este trecut în registre ca fiind decedat. Însă, Louise s-a plâns ani la rândul că cineva o teroriza cu scrisori anonime prin care expeditorul o amenința că niciodată nu va aparține vreunui alt bărbat. De aceea, aceasta nici nu s-a recăsătorit pentru o bună perioadă de vreme, până când l-a găsit pe profesorul Leidner. Scrisorile, încetate pentru o bună perioadă de timp, au început în ultima vreme să reapară, astfel că temerile doamnei Leidner s-au accentuat și până la urmă s-au și adeverit.

Așadar, romanul are o premisă atrăgătoare, plasată printre săpăturile arheologice din Hassanieh, cu un peisaj mirific în spate. Personajele dau dovadă de mult farmec, Agatha Christie având grijă să ne ofere câte o descriere detaliată a fiecărui membru al expediției. Toată povestea din spatele Louisei ne este relatată de către asistenta Leatheran, aceasta dovedindu-și iscusința și în ale scrisului, fiind un narator de mare clasă. Iar atunci când în scenă intră inegalabilul Hercule Poirot, știi deja că lectura se intensifică și este pe punctul de a erupe în suspans și mister.

Belgianul se afla întâmplător prin aproprierea Hassanieh-ului, după ce a ajutat la descâlcirea unui scandal militar în Siria. Așa că preia acest caz neobișnuit și își pune la lucru toate celulele cenușii pentru a încerca să soluționeze cazul crimei și al scrisorilor anonime.

Cartea reprezintă un caz clasic de-a lui Poirot, cu mult mister și personaje care mai de care mai suspecte, dar care este însoțit de un peisaj nou și revigorant, Agatha Christie luându-și inspirația din propriile expediții realizate împreună cu soțul ei. Lectura este un rapidă și plăcută, cu multe momente la limită și răsturnări de situație. Regina Crimei îi dă lui Poirot sarcina unui arheolog, meserie pe care asistenta Amy Leatheran i-o atribuie acestuia la un moment dat. Ba mai mult, tot sora medicală ne oferă un portret vivid și fără ocolișuri a detectivului:

„Nu știu ce îmi imaginasem, ceva în genul lui Sherlock Holmes, pesemne: un individ înalt și slab, cu o față inteligentă, pe care să se citească entuziasmul. Știam, firește, că era străin, dar nu mă așteptam să fie chiar atât de străin, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

Când îl vedeai, îți venea să râzi! Parcă era un personaj dintr-o piesă de teatru sau dintr-un film. În primul rând, nu avea mabimult de 1,65 m – era un bărbat ciudat, bondoc, destul de în vârstă, cu o mustață enormă și cu un cap ca un om. Semăna cu un bărbat dintr-o comedie!”

Vă recomand cu mare drag acest roman al Agathei Christie, este un nou volum în care Hercule Poirot strălucește și un nou caz antrenant, plasat într-un decor seducător. Un fun fact de la sfârșitul romanului, fără însă a fi spoiler, este că odată cu lămurirea criminalului, Hercule Poirot se îmbarcă la bordul trenului Orient Express, unde știm cu toții cu ce caz clasic va avea de-a face.

Crima din Mesopotamia de Agatha Christie este disponibilă în varianta broșată la Editura Litera și poate fi găsită aici.

Lecturarea acestui roman face parte din #provocareaAgathaChristie, dar și din Reading crime fiction 2021, despre care am vorbit aici. Pe mine mă găsiți atât aici, cât și pe Instagram, Goodreads sau Facebook.


3 gânduri despre “„Crima din Mesopotamia” de Agatha Christie – cazul unde Hercule Poirot își dovedește abilitățile de arheolog

Lasă un răspuns la Dorina Danila Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s