Ciobanul de azi

Trecem prin clipe destul de tulburi, așa că orice încurajare sau imbold este primit cu brațele deschise. Și cine mai în măsură să ne îmbărbăteze dacă nu Maria, regina României, care a trecut printr-un război mondial sângeros și alte vremuri agitate din istoria țării noastre. Tatiana Niculescu ne oferă un pocal de speranță prin cuvintele Maiestății Sale, reunite cu grijă în volumul Gânduri pentru vremuri grele.

În 1893, Maria de Edinburgh se căsătorea la vârsta de 18 ani cu moștenitorul tronului românesc, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul regelui Carol I, urmând ca la moartea acestuia din 10 octombrie 1914 să devină Regina României. Aflată în toiul unui război mondial cumplit, Maria nu și-a întors spatele către țara adoptivă pe care o iubea și o ocrotea cu toată ființa ei și a continuat să scrie cu și mai multă patimă despre poporul român, încercând tot mereu să ne scoată din starea de letargie, și uneori prostie, în care ne cufundam.

„Nu mă îndoiesc că, aruncându-mă împotriva voinţei mele în marele joc al politicii, am deschis, în multe privinţe, porţi noi către dezamăgiri amare. Cu toate acestea, mă simt obligată moral să lupt pentru ceea ce cred că e drept. Trăim vremuri prea grave ca să stăm şi să lăsăm lucrurile să meargă la voia întâmplării, deşi ar fi de departe calea cea mai uşoară.”

Tatiana Niculescu reușește să strângă cele mai bune citate ale reginei, aducându-ne o colecție memorabilă de sfaturi și povețe menite să ne dea încredere, speranță și curaj și acum, la mai bine de 100 de ani de când au fost scrise. Cred că actualitatea lor este datorată și complacerii în care române se simte cel mai bine, care atunci când dă de greu ori se dă bătut, ori dă vina pe vecin, niciodată neajungând la miezul problemei. Românul se pare că a avut o problemă cu corupția și schimbările repetate de când se știe, Maria plângându-se de această trăsătură incurabilă, pe care însă o acceptă și pe care speră să o îndrepte măcar în gând.

„Românii întotdeauna își închipuie că în ultima clipă va interveni Dumnezeu, sau soarta, sau norocul ca să-i salveze! Dar mottoul meu e: ajută-te singur și te va ajuta și Dumnezeu! Tot încerc să-l împărtășesc și celorlalți, dar fără prea mare succes.„

Însă, Maria și-a iubit țara și poporul, pe care a încercat să îl ajute cu tot ce a putut, iar acest volum continuă să ne sprijine și în 2021, când avem o mare nevoie de cuvinte despre încredere și loialitate sau răbdare și devodament.

„Inima și sufletul îmi sunt alături de inima și sufletul țării mele! Când spun că sunt o bună româncă nu sunt doar vorbe goale.”

Tatiana Niculescu selectează o sumedenie de texte cu tematici diverse ce oferă cititorului un moment întăritor de meditație și reflecție, insuflând tărie, înțelepciune, calm și autoanaliză. Aceasta le-a repartizat în șase capitole, fiecare având un reper important al condiției umane. Textele sunt scurte, dar cuprinzătoare și poartă amprenta unei iubiri pătimașe a unui regine ce s-a dedicat trup și suflet poporului său.

Am parcurs cartea cu o inimă înduioșată, fiecare cuvânt purtând cu el o încărcătură emoționantă deosebită și o înțelepciune de mare valoare, de care, din fericire, ne putem bucura și în prezent. A fost greu să mă opresc din subliniat, fiecare paragraf având o semnificație specială, pe care am vrut să o captez atât cu mintea, cât mai mai ales cu inima. Fiecare consolare, încurajare, mustrare, dojeneală, alintare sau reproș a fost dat cu un scop, care se pliază atât de bine și pe tiparul românului contemporan. Avem nevoie de astfel de texte pentru a ne reaminti că ne putem schimba, că ar trebui să lăsăm plânsul de mila proprie la o parte și să acționăm pentru a avea o țară demnă de spiritul strămoșilor și un loc prielnic pentru urmași.

„Ce pot face altceva decât să lupt în continuare, aşa cum îmi dictează ceea ce eu consider a fi datoria mea, să încerc să-i conving şi pe alţii să muncească, să ajungă la o soluţie, să nu cedeze, să facă eforturi supraomeneşti, să facă imposibilul în împrejurări imposibile – dacă fiecare om şi-ar îndeplini partea lui cu devotament, deznădejdea de zi cu zi a situaţiei s-ar mai îndulci puţin, măcar puţin! Nu cer minuni! Cer doar efort şi dorinţa de a ajuta! Nu plecarea capetelor fără speranţă şi observarea dificultăţilor, inerţia criminală de care sunt înconjurată din toate părţile, lipsa de energie, de mijloace, de «credinţă care mută munţii din loc», pe care rar o văd.“

Pe lângă selecția textelor ireproșabil realizată de Tatiana Niculescu, acest volum se bucură și de o colecție de 32 de cărți poștale adunate de Virgil Ierunca, care dau un farmec aparte lecturii, aducând-o la stadiul de bijuterie regală. Nu ai cum să parcurgi cartea fără să te oprești secunde, sau poate minute în șir, și să nu admiri postura încântătoare a reginei, care doar prin statură și privire inspiră demnitate și vrednicie sufletească.

Cred că e de prisos să mai menționez că recomand această carte tuturor, fiind un far călăuzitor menit să ne ajute să ne recăpătăm încrederea în viață și bucuria de a trăi. Așa cum menționează și Tatiana Niculescu în introducerea volumului, lecturarea acestuia poate fi un exercițiu benefic de imaginație în care ne închipuim că în cutia de scrisori ne așteaptă într-o zi o carte poștală cu chipul reginei și pe spate un gând bun scris cu atenție de Maiestatea Sa. Eu una mă alătur acestei fantezii și între timp mă bucur de cuvintele cu temei ale acestui volum.

„Am plâns și am tot plâns și am spus lucruri grele, lucruri crude, lucruri grave. Am fost o femeie, o regină, o mamă, un soldat înfrânt, care și-a plâns o singură dată agonia, înainte să-și ia din nou povara pe umeri și să lupte mai departe. Astfel de clipe sunt cumplite, îți lasă cicatrici în inimă, dar nu trebuie să ne rușinăm de ele, trebuie să existe și ele – după aceea rămâi îndurerat, dar intri într-un fel de convalescență care aduce o sănătate înnoită.„

Gânduri pentru vremuri grele de Maria, regina României a apărut la Editura Humanitas și este disponibilă aici.