„Nimic, doar noaptea„ de John Williams – lectura unde metafora taie în singurătatea unui tânăr tulburat

Sunt anumiți scriitori ce nu depănează povești spectaculoase, dar reușesc să capteze atenția cititorului cu o ușurință aparte, ținându-l legat doar datorită limbajului și a atmosferei create. Un astfel de scriitor este și John Williams, de ai cărui stil rafinat și grațios m-am îndrăgostit odată cu lecturarea romanului Stoner, în urmă cu ceva ani. Așa că nu puteam să fie decât entuziasmată să mă las din nou vrăjită de metaforele sale mlădioase din romanul său de debut, Nimic, doar noaptea.

Publicat pentru prima dată în 1948, Nimic, doar noaptea marchează începutul unei cariere de succes a romancierului Williams, ce include și volumul Augustus, câștigător al National Book Award. Stilul americanului este unul bine șlefuit, care încă de la debutul promițător și-a făcut vocea inconfundabilă auzită.

Nimic, doar noaptea urmărește o zi din viața tânărului Arthur Maxley, care la vârsta de douăzeci și patru de ani se simte mai pierdut ca niciodată, pendulând undeva între vis și nebunie, preferând siguranța eului său interior în defavoarea oricărui contact cu lumea exterioară. Cu cursurile la facultate puse pe o pauză indefinită și cu o locuință închiriată cu banii tatălui său, Arthur se simte cel mai bine în lumea imaginației, unde deseori se lasă pierdut printre gânduri și amintiri ce o înfățișează aproape angelic pe mama sa. Ca orice singuratic, acesta își duce traiul abject în compania sticlei de băutură, care ajunge să îi fie și poartă spre tărâmul trecut al copilăriei.

„Diminețile aveau ceva neplăcut, ceva – i se părea lui – aproape obscen. Era ca și cum timpul se ridica regulat din mormântul nocturn ca să bântuie pe pământ și atingea cu degete reci și umede pământul și toate cele de pe fața lui. Roua zorilor emana o duhoare fetidă de mucegai care îi agresa nările, al fel de dezagreabilă ca mirosul stătut din camerele întunecoase ale unor case lăsate de izbeliște.„

Ceea ce îl definește pe Arthur este tulburarea, trăind într-o ceață a realității pe care evită să o privească prea mult, acoperindu-și ochii cu zădărnicia alcoolului. Însă, în cursul acestei zile în care cititorul are ocazia să îl observe, Arthur este scos puțin din ritmul lenevelii din pricina unei vizite inopinante ale tatălui său, pe care nu l-a mai văzut de trei ani de zile. Relația dintre cei doi este mai mult decât rece, iar cina la care se întrevăd va scoate la iveală trecutul dramatic al familiei și un secret răscolitor în legătură cu obsesia tânărului pentru imaginea mamei din copilărie.

Arthur se vede nevoit să stea din nou față în față cu o traumă de mult ascunsă în cele mai umbroase unghere ale minții sale, confruntare cauzată de evenimentele bruște și bizare din ultimele ore ale zilei. Cititorul are ocazia să fie martorul unei minți incoerente, ce evident se zbate cu ceva mult mai profund și mai grav în interiorul său, care îi dăunează și rigorile sociale. Stilul folosit de Williams pentru a-l descrie pe Arthur în cele mai grele momente ale sale este unul disparat, la fel cum gândurile acestuia zboară de la o idee la alta. Însă, în ciuda acestei stări agitate, metaforele reușesc să aducă în fața cititorului o poveste omogenă a nucleului sufletului și ale sale perturbări febrile.

„Cel care e singur în deșert e permanent conștient de propria însemnătate, oricât de redusă, și de relația lui cu spațiul pe care îl poate cuprinde cu privirea. Însă cineva solitar în mijlocul unei mulțimi care roiește își pierde conștiința de sine ca individ. Sutele de trupuri străine care se freacă de tine fără să-și dea seama, sutele de ochi necunoscuți care te privesc în față fără să te recunoască, vocile care vorbesc deasupra ta, în jurul tău, dar niciodată cu tine – asta e adevărata singurătate.„

Cartea, pe lângă confruntarea cu un trecut fragil, abordează teme precum singurătatea, sinceritatea, familia sau iubirea ce intră în contact cu teroarea și capriciul unui tânăr ce a suferit o experiență traumatică la o vârstă timpurie. Pentru mine a fost încă o carte tare bună scrisă de John Williams (chiar prima de altfel), care pune prima și cea mai trainică cărămidă din cariera acestuia de romancier de mare valoare a secolului trecut.

Recomand cu mare drag volumul de debut a lui John Williams pentru cei ce află în căutarea unei lecturi profunde, dar scurte, care pe parcursul a două sute de pagini prezintă cu o sinceritate tăioasă monologul interior al unei minți debusolate, care nu știe pe unde să o apuce din cauza unui trecut zguduitor. Valoarea acestui roman stă atât în povestea lui Arthur, cât și în stilul distins al romancierului ce relatează fără nonșalanță cele mai ascunse gânduri și emoții ale personajului principal.

Nimic, doar noaptea de John Williams a fost lansat la sfârșitul anului trecut la Editura Polirom și este disponibil pe site-ul celor de la Cartepedia. Tot pe Cartepedia găsiți și romanul Augustus, dar alte numeroase lecturi de mare valoare ale literaturii universale.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s