„Cuibul bufniței” de Tudor Runcanu – o călătorie bizară între fantezie și real

În ultimul timp am citit multe cărți bune ale scriitorilor români contemporani, ceea ce mă bucură enorm pentru că astfel sunt sigură că viitorul literaturii noastre este pe mâini bune. Ultima lectură din această categorie este Cuibul bufniței, volumul de debut al orădeanului Tudor Runcanu. Cartea a intrat pe radarul meu atunci când a fost inclusă în lista primelor cinci volume cu care s-a lansat colecția Biblioteca de proză contemporană la Editura Litera.

Cuibul bufniței nu doar că are un titlu neobișnuit, dar dă tonul întregii povești, care duce spre fantasy în unele momente cheie. Fără doar și poate, cartea surprinde esența literaturii contemporane, care nu doar are personaje bine creionate, dar ambianța și punctele cheie sunt tratate degajat la limita între realitate și vis.

Tudor Runcanu își alege un protagonist ciudățel, pe care îl plasează într-un oraș transilvănean și căruia îi conferă un spațiu îndelungat în care să își prezinte povestea. Petrecem alături de Elias mai bine de două sute de pagini de mistic și întâmplări care mai de care mai fabuloase și ieșite din comun. Invitat la un club select de cărți de către doamna Olga, viața aparent normală a lui Elias se schimbă peste noapte.

Misterioasa văduvă își ia rolul de matroană în serios și nu doar că face cele mai bune condiții pentru puținii ei invitați, dar îi vrăjește cu festinul premergător jocului de cărți. Mesele ei sunt atât de inventive, încât invitații nu se pot opri din înfulecat,  ceea ce duce chiar și la anumite morți suspecte. De aceea, doamna Olga se face nevăzută, iar Elias împreună cu Cezar, ceasornicarul și Eusebiu, un fel de detectiv pentru propria plăcere, încearcă să găsească răspunsuri. Din acest punct de vedere, cartea are și înclinații spre un roman polițist, ancheta punându-i pe cei trei în situații misterioase.

Cuibul bufniței are parte și de un al doilea plan narativ, cel al trecutului lui Elias din perioada războiului. Tot aici aflăm și cum acesta și-a pierdut ambele brațe, acum fiind nevoit să poate unele de lemn, caracteristică pe care naratorul ne-o tot amintește pe parcursul cărții, fiind o trăsătură definitorie a sa.

Lectura este una densă, fără momente de amorțeală în acțiune, tot mereu având parte de noi developări ale cazului doamnei Olga sau relatări din trecutul protagonistului. Cititorul are ocazia să-l privească îndeaproape pe Elias, care se dovedește a fi un personaj intrigant, cu multe umbre și secrete ce cu siguranță îi surprind chiar și pe cei mai abili spectatori.

Pe mine lectura acestui volum m-a ținut ancorată în povestea hipnotică până la sfârșit, având parte de multe răsturnări de situație și momente cheie. Bizarul este caracteristica principală a romanului, care se combină captivant cu realismul cotidian și farmecele unei bucătărese diabolice.

E drept că volumul lui Runcanu nu este pentru oricine, dar este lectura ideală pentru iubitorii de narațiune contemporană, ce îmbină unitar modernismul cu clasicul secolului trecut.

Cuibul bufniței de Tudor Runcanu a fost lansat la sfârșitul anului trecut la Editura Litera și este disponibil aici. Tot în colecția Biblioteca de proză contemporană, coordonată de Doina Ruști, mai găsiți și Paturi oculte, I put a spell on you, Kyparissia, Cimitirul trandafirilor și cele mai noi volume – Sonata pentru acordeon de Radu Aldulescu și Isus din întuneric de Radu Găvan.

Publicitate

Un gând despre “„Cuibul bufniței” de Tudor Runcanu – o călătorie bizară între fantezie și real

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s