Pentru #provocareaAgathaChristie, în luna martie am ales un roman din seria Tommy și Tuppence, un cuplu tare simpatic creat de Agatha Christie în 1922 odată cu volumul Adversarul Secret. Am fost magnetizată de la prima citire de perechea de spioni iscusiți, care cuceresc prin schimbul de replici savuroase, dar și prin misiunile clasice de spionaj. Tabloul este al patrulea roman din serie, care în total întrunește cinci volume.
Romanul este construit diferit față de clasicele mistere ale Reginei Crimei, având o atmosferă degajată, dar și două personaje principale care se pliază foarte bine unul pe lângă celălalt. De obicei, cărțile Agathei au doar un singur detectiv ce strălucește, dar în seria Tommy și Tuppence îi avem pe soții Beresford, care au o dinamică diferită și împrospătoare, ambii cu o personalitate puternică, ce de cele mai multe ori, din nefericire pentru ei dar din fericire pentru noi, îi bagă în belele.

Dacă Adversarul secret ne spune povestea de la începuturile celor doi în arta spionajului, Tabloul ni-i prezintă pe aceștia la mijlocul vieții, cu părul încărunțind rapid, dar cu aceeași poftă de aventură. Așa cum s-a mai întâmplat și în alte romane, și în Tabloul cuplul Beresford se desparte pentru majoritatea lecturii, Tommy fiind plecat în delegație la o conferință internațională de spioni, lăsând-o pe Tuppence liberă să își urmeze instinctul și să caute acul în carul cu fân în ceea ce privește o bătrânică senilă.
Romanul debutează cu vizita pe care Tommy și Tuppence o fac mătușii Ada într-un azil de bătrâni, unde atmosfera este apăsătoare, cu o bătrânică ce frecvent înghite degetare, o alta care se plânge că ar fi otrăvită sau una care o întreabă pe Tuppence dacă e al ei bietul copil din spatele șemineului. Trecând și peste faptul că mătușa Ada încă nu o suportă pe Tuppence, vizita la Sunny Ridge este una satisfăcătoare, dar care se va repeta peste doar trei săptămâni din cauza decesului succint, însă liniștitor, survenit mătușii.
Atunci când sortează lucrurile acesteia, cei doi dau peste un tablou ce încet încet începe să o obsedeze pe Tuppence. Se pare că bătrânica ce avea impresia că era un copil în spatele șemineului este cea care i-a dăruit tabloul Adei, dar care se pare că a fost mutată de la azil de o nepoată recent întoarsă din Africa. Doamna Lancaster este însă de negăsit, fără vreo adresă de corespondare, ceea ce îi dă o stare ciudată lui Tuppence.
Nici tabloul nu o liniștește, aceasta neputând să își dea seama unde mai văzuse casa pictată în tablou, pe lângă care mai trecuse în trecut. Tabloul, și implicit casa din el, nu îi dă pace lui Tuppence, astfel că atunci când Tommy pleacă în delegație, aceasta își începe căutările prin împrejurimile Londrei.

Romanul este unul atipic deoarece nu începe cu vreo crimă, ci doar cu un tablou intrigant și dispariția suspectă a doamnei Lancaster. Piesele puzzle-ului se adună pe rând, creând o atmosferă gotică și înfricoșătoare pe alocuri, mai ales cu pasajele descoperirii casei din pictură.
Stilul este unul cursiv, care nu se bazează pe o acțiune înflăcărată, ci pe o ambianță ce crește în intensitate pe cum Tuppence avansează cu cercetările. Lectura este una plăcută, cu multe descrieri pitorești și bârfe locale. Nu este o carte clasică de la Regina Crimei, dar tocmai asta o face să fie și mai interesantă, romanele cu Tommy și Tuppence având propriul registru de mister și suspans.
Eu recomand cu mare drag toate volumele seriei cu soții Beresford, sunt anchete delicioase, cu mult dialog ironic, personaje bine creionate și mistere ce ne duc înapoi în timp, de pe vremea spionajului primei jumătăți a secolului XX.
Tabloul de Agatha Christie a fost reeditat la Editura Litera și poate fi găsit aici.

Un gând despre “„Tabloul” de Agatha Christie – misterul ambiental al unei picturi pitorești”