„fetița cu o mie de riduri” de Nora Iuga – poemul-roman al frământărilor și euforiilor interioare

Cu stomacul gol și soarele abia străpungând linia cerului, îmi fac curaj să scriu despre volumul fetița cu o mie de riduri de Nora Iuga. A trecut mai bine de o săptămână de când am citit versurile ce au revăzut lumina tiparului în acest an, odată cu reeditarea cărții de către Casa de pariuri literare. Dimineața devreme, atunci când roua îmbăiază tot ce nu e acoperit, atunci e momentul prielnic de a rumega poemele Norei Iuga, care nu doar că transmit emoții puternice, dar care schimbă/modifică/reformează ceva din interiorul cititorului.

E tare greu să analizezi poezia Norei Iuga, de aceea cel mai bine este să o lași să te pătrundă, să erodeze acolo unde este nevoie, să lecuiască zonele inflamate și să stârnească o reacție. Am citit fetița cu o mie de riduri dintr-o ședere, fără oprire, ca într-o capsulă izolată, fără timp, unde cuvintele țin loc de oxigen și viață. Cartea este clasificată sub denumirea de poem-roman, asta pentru că cele 100 de poezii urmează același râu de sentimente și imagini, care deși transportă cititorul în diferite părți ale lumii, vocea poetică e centrată pe un singur eul liric și ale sale fluctuații intime.

„înainte de a începe să scriu mi-am simțit intestinele ca niște garouri de care trăgeau mîini grăbite, brutale, nici nu mai știu exact cum se forma durerea și ce chema ea. oricum nu înțelegi că durerea cheamă mai mult dorința, că scrisul ăsta mai imaterial decît visul a auzit și a venit așa cum se întoarce tusea înfundată a lui Montaigne într-o seară din 2005 în vechea primărie din Bordeaux cînd un violonist își acordează vioara în fața șemineului.”

Volumul este o scriere fictivă, dar care poartă amprenta sufletului eului liric, inventivitatea și amintirile contopindu-se într-un dans poetic nemărginit. Cred că este foarte greu pentru un poet să nu se implice personal în poezia sa, care de multe ori uită unde a trasat linia de delimitare, ceea ce duce la o artă poetică de mare valoare. Nora Iuga își rememorează amintirile proprii, cărora le adaugă mici stropi de ficțiune, de vise neîmplinite sau speranțe sincere.

Cititorul este invitat într-o călătorie a emoțiilor puternice, unde are onoarea de a asista la procedee intime, tulburătoare, încântătoare și răscolitoare, pe care eul liric dezinvolt le lasă zburdalnice. Tot acest proces de defulare are loc într-un spațiu vidat, ferit de ochii neînțelegători ai lumii, într-un interior format din vocea narativă și cititorul îndrăzneț. De aceea, poezia Norei nu este pentru toată lumea, fiind menită să lege anumite încrengături vibrante ale sufletelor poetice.

„scriu să nu mă gîndesc. scriu să nu plîng. scriu să nu mă doară.”

Ca orice poet ce trăiește din darurile intime ale poeziei, și Nora Iuga vede scrisul ca pe un exercițiu vital pentru sănătatea mintală și emoțională. Hârtia ia rolul psihologului, iar volumul întruchipează procesul de catharsis fără de care o voce poetică nu poate rezista în cotidianul searbăd. Însă, partea cea mai bună este faptul că și noi, cititorii, ne putem vindeca prin intermediul versurilor, ne putem mula după tiparul freamătului interior al poetei. Aceasta nu numai că își lasă la vedere propriile temeri și bucurii, dar le și împrumută celor ce îi trec pragul sufletului.

„altfel scriu ziua, altfel scriu noaptea, ziua scrisul zvîcnește prin frunze: fuge speriată de lumină șopîrla; noaptea se-ntinde în cearșafuri încet, prelungit, un amor cu doi balerini și literele merg pe hîrtie ca un convoi spre camera de gazare.”

Sunt multe de spus despre volumul fetița cu o mie de riduri, dar cred că cel mai important este faptul că fiecare cititor îi percepe poemele în felul său, acestea oglindind experiențe proprii, scoțând la iveală emoții răsunătoare de bucurie, de tristețe, de melancolie sau regret. Așa că eu vă recomand acest volum, care promite oricărui cititor cu inima deschisă o aventură intimă printre zonele profunde ale vieții.

„mă uit în oglindă. văd o fetiță, mă duc la școală și am o mie de riduri.”

Volumul fetița cu o mie de riduri de Nora Iuga a fost reeditat în acest an la Casa de pariuri literare și poate fi găsit aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s