Cărți sau țigări de George Orwell – lecturi închegate și sincere despre literatură și societate

Cu toții îl știm pe George Orwell, creatorul romanului distopic O mie nouă sute optzeci și patru și al nuvelei alegorice Ferma animalelor, opere ce sunt atât de îndrăgite și citite și în zilele de astăzi, la mai bine de șaptezeci de ani de la lansare. Însă, ceea ce poate nu mulți știu despre scriitorul englez este faptul că acesta a fost un foarte bun publicist și eseist, formă de creație prin care acesta își exprima liber gândurile despre societatea toxică a acelor vremuri.

Cărți sau țigări este o colecție de astfel de eseuri și texte care însumează gândurile sincere ale scriitorului cu privire la sistemul politic, capitalismul în creștere sau literatura, abordând de asemenea și cufărul cu amintirile sale din perioada copilăriei și a adolescenței.

Temele abordate de Orwell sunt variate, dar care au un numitor comun – experiențele proprii ale acestuia, fie din primii ani din timpul școlii, fie din cariera de librar sau scriitor. Volumul de față însumează șapte texte, de diferite lungimi, începând cu eseul Cărți sau țigări și continuând cu Amintirile unui librar, Confesiunile unui cronicar de carte, Lichidarea literaturii, Țara mea, la dreapta sau la stânga, Cum mor săracii și Anii bucuriei.

Primul eseu – Cărți sau țigări – dezbate alegerea divertismentul în defavoarea culturii. Orwell nu își reține nici o picătură din nemulțumire, militând, cumva neputincios și în zadar, pentru importanța cărții. De aici vine și titlul eseului, omul contemporan (în acele vremuri, dar și astăzi) preferând să cheltuie cu mult mai mulți bani pe țigări sau alte indulgențe futile, decât pe cărți, pe care mulți le consideră prea scumpe. Acesta schițează și un calcul estimativ al cheltuielilor pentru toate cărțile din biblioteca personală, comparându-l cu prețul țigărilor, care este în frunte, bineînțeles.

Orwell își continuă confesiunile cu eseul Amintirile unui librar, care surprinde experiența sa de vânzător de carte într-un anticariat. Cu toate că Orwell a iubit toată viața cărțile, timpul petrecut printre rafturi ticsite cu volume prăfuite, cât și comportamentul anumitor clienți, l-au făcut pe acesta să simtă chiar un dezgust față de cărți. Mi-ar fi plăcut ca această parte să fie puțin mai dezvoltată, mai ales pentru că anul trecut am citit Jurnalul unui librar de Shaun Bythell, volum ce a fost construit cumva în jurul eseului lui Orwell. Însă, am remarcat umorul fin și calculat al scriitorului în fiecare paragraf, alături de dozele obișnuite de realism și nonșalanță.

Eseul cu numărul trei – Confesiunile unui cronicar de carte – continuă dezbaterea mediului cultural și se focalizează asupra asupra recenzorilor de carte. Orwell pune accentul pe faptul că cei mai mulți dintre cei ce scriu recenzii nu o fac din plăcere, ajungând să inventeze anumite păreri și emoții despre cărți pe care nu le îndrăgesc sau pe care nu le-ar citi nici în ruptul capului dacă nu ar fi plătiți pentru acel lucru. Aici discuția se poate continua și în rândul bookstagramerilor, unii dintre ei necitind majoritatea lecturilor primite, pe care mai apoi le dau un rating mult prea exagerat și înflorit. Însă, ca și în orice altă slujbă, sunt anumite părți ale fișei de lucru ce trebuie făcute doar pentru că trebuie făcute.

Lichidarea literaturii vorbește despre impactul sistemului politic în spațiul cultural, în special totalitarismul și cenzura asupra oricărei libertăți de exprimare fictive. Literatura a înregistrat o scădere masivă în timpul regimurilor totalitare din cauza faptului că scriitorii fie nu au fost lăsați să scrie ce au vrut, fie au fost închiși pentru trădare. Nici presa nu a fost menajată, jurnaliștii neavând dreptul de publica orice fel de opinie. Literatura românească a avut mult de suferit în timpul comunismului, dar în ultimii ani se vede o creștere pozitivă în ceea ce privește diversitatea și calitatea.

„literatura e o încercare de a influența punctul de vedere al contemporanilor prin transcrierea unei experiențe„

Țara mea, la dreapta sau la stânga este un text scurt despre un băiat care nu a putut face parte din armata sovietică și cum a încercat acesta să își extragă seva patriotică din experințele altor soldați.

Cum mor săracii apelează la latura afectivă a cititorului, relatând câteva episoade foarte dure dintr-un spital neîngrijit, unde pacienții sunt înjosiți de tratamentele inumane și de comportamentul batjocoritor al cadrelor medicale. Nu ai cum să citești întâmplările cutremurătoare și să nu te tulburi. Cele douăzeci și ceva de pagini sunt îmbibate în nepăsarea doctorilor și în suferința pacienților, care sunt tratați ca pe niște animale. E foarte trist când citești astfel de incidente, mai ales că țara noastră nu se mândrește cu cele mai curate spitale sau cu cei mai înțelegători doctori și asistente.

Volumul se încheie cu eseul Anii bucuriei, un text care în nouăzeci de pagini ne spune povestea unui băiat ce provine dintr-o familie modestă ce a fost trimis la un internat de prestigiu. Acolo, acesta este tratat diferit doar din cauza condiției sociale a familiei sale. Tratamentul la care este supus este unul violent și crunt, care are un impact puternic asupra copilului. Dar, ca orice perioadă a copilăriei, și naratorul nostru are parte de ceva momente bune, care însă pălesc în fața regulilor imparțiale.

„Oricine scrie despre copilărie trebuie să se ferească de exagerare și autocompătimire. Eu nu pretind că am fost un martir sau că St. Cyprian era un fel de Dotheboys Hall. Dar mi-aș falsifica amintirile dacă nu aș consemna faptul că majoritatea lor sînt amintiri ale dezgustului. Traiul pe care îl duceam, în înghesuială, în murdărie și cu prea puțină mîncare, era dezgustător, după cum mi-l amintesc acum.„

Așadar, în aproape două sute de pagini, volumul promite lecturi închegate, cu multă profunzime, ce dau cititorului un nou punct de vedere asupra vieții de la începutul secolului trecut, nivel de trai ce nu s-a schimbat foarte mult în ultimii zeci de ani. Nu lipsește stilul captivant și cursiv a lui Orwell, cât și sarcasmul sau umorul britanic, care fac ca fiecare eseu să fie o lectură plăcută și interesantă pentru orice cititor.

Prin intermediul acestui volum, Orwell își provoacă auditorul, vrând să-i declanșeze o reacție activă, pentru a încerca o îmbunătățire atât a literaturii, cât și a traiului de zi cu zi. Recomand lecturarea acestui volum pentru orice cititor matur, fiind o carte sinceră și fără ocolișuri despre societatea în care trăim.

Cărți sau țigări de George Orwell este disponibil pe site-ul celor de la Cartepedia și poate fi găsit aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s