Ciobanul de azi

Ce poate fi mai bun decât un mister de la Agatha Christie dacă nu o colecție de patru povestiri cu carismaticul Hercule Poirot? Zilele acestea mi se făcuse dor de detectivul belgian așa că am ales de pe raft una dintre ultimele reeditări din colecția dedicată reginei genului polițist de la Editura Litera. Triunghiul etern a văzut lumina tiparului pentru prima dată în anul 1937, fiind a optsprezecea din seria cu Poirot.

Volumul conține patru povestiri de diferite lungimi, începând cu Misterul micului diplomat și continuând cu Incredibilul jaf, Oglinda mortului și Triunghiul etern. Fiecare are parte, pe lângă apariția faimosului detectiv, și de un ajutor din forțele de poliție, inspectori ce însă se văd mereu nevoiți să apeleze la celulele cenușii ale acestuia. Avem parte de jafuri suspecte, testamente excentrice, sinucideri bătătoare la ochi și blesteme bizare, care împreună alcătuiesc o lectură captivantă și antrenantă.

Misterul micului diplomat ne spune povestea unei sinucideri aparent clare, dar care îi trezește ceva suspiciuni lui Poirot. Femeie ce pare că nu voia să mai trăiască era pe punctul de a se căsători cu un politician cunoscut, asta după ce în urmă cu mulți ani îi murise copilul de doar trei ani de zile. Cea care o găsește pe aceasta împușcată în cap este colocatara sa, care este devastată de incident. Secrete din trecutul fetei, cât și implicații mai recente îl duc pe Hercule Poirot pe noi căi de investigare, triumfând cu finalul surprinzător.

Incredibilul jaf urmărește o pistă puțin diferită față de stilul obișnuit al Agathei, având în prim plan planurile secrete ale unei ambarcațiuni militare. Nuvela se aseamănă cu un roman de spionaj, de unde nu lipsesc personajele excentrice, o femeie letală, o cină la un conac luxos și dispariția succintă a unor documente foarte importante pentru patrie. Ca de obicei, aportul lui Hercule este unul crucial, care însă nu se dezminte din propriile tabieturi fistichii.

Volumul continuă cu Oglinda mortului, care este și cea mai voluminoasă nuvelă din carte. Premisa poveștii ia naștere odată cu primirea unei scrisori din partea unui bărbat în vârstă care îi cere ajutorul detectivului belgian, fără însă a specifica ce îl preocupă. Poirot este șovăielnic la început, dar decide să îi facă o vizită omului, numai însă pentru a da peste cadavrul său din biroul personal. Se pare că bărbatul s-a împușcat, asta în ciuda faptului că își iubea viața și, mai ales, iubea să îi facă pe cei din jurul său să i se supună. Detectivul este nevoit să îi afle trecutul bărbatului pentru a încerca să îi înțeleagă situația nu tocmai fericită ce l-ar fi împins spre sinucidere. Și de data aceasta, Agatha este la înălțime, menținând suspansul pe tot parcursul istorisirii.

Triunghiul etern este nuvela cu numărul patru, cea care și dă numele volumului. Aici îl întâlnim pe Poirot aflat într-o vacanță binemeritată pe insula Rodos. Însă, așa cum deja ne-a obișnuit, Agatha nu îi dă nici o clipă liberă detectivului, punându-l și de data aceasta în mijlocul unui caz bizar. Pe plaja unde își făcea și Hercule fiesta se declanșează câteva scene ce trimit la marile iubiri în trei. O devoratoare de bărbați pare că și-a găsit o nouă victimă printre invitații sejurului. Însă, bărbatul pe care și-a pus-o ochii este însurat, ca să nu mai spunem de propriul soț, care nu o lasă nici o clipă din priviri. Ei și cum se putea altfel, se ajunge la crimă. Cine să fi murit: femeia? noua ei cucerire? soțul gelos? Triunghiul este mai strâns decât se părea la început, așa că Hercule Poirot este pus la rumegat indicii și investigat.

Toate cele patru povestiri poartă amprenta inconfundabilă a Agathei Christie, care își demonstrează (dacă mai era nevoie) încă o dată talentul de povestitoare iscusită. Aceasta reușește să inventeze tot felul de întâmplări neobișnuite, care însă au parte de teme verosimile, ce își trag seva din realitate. Ritmul alert și plin de suspans fac ca lecturarea să fie una plăcută și captivantă, cititorul fiind mereu ținut în priză de câte o răsturnare de situație. Finalul este locul unde scriitoarea britanică excelează, șocându-i pe cititori cu turnura succintă de evenimente.

Recomand cu mare drag volumul, care poate fi devorat într-o ședere, cum a fost cazul meu, sau savurat pe rând, cu fiecare nuvelă în parte. Ca să nu mai spun faptul că lungimea poveștilor face ca această carte să fie una accesibilă oricărui cititor, fiind ideală pentru cei ce nu reușesc să își rupă prea mult timp din programul zilnic pentru lectură. În plus, ce remediu mai bun după o zi aglomerată și stresată dacă nu un mister cu „nesuferitul” Hercule Poirot? 😉

Triunghiul etern de Agatha Christie a fost reeditat în această primăvară la Editura Litera și poate fi găsit aici.