Warren al XIII-lea și Ochiul Atotvăzător de Tania del Rio – enigme, secrete și comori nebănuite pe holurile unui hotel străvechi

Imaginația nu are limite, mai ales când vine vorba de cărțile pentru copii, care pur și simplu își dau frâu liber celor mai năstrușnice și neobișnuite idei, modelând concepte și inventând lumi. De aceea, dacă o carte pentru copii este scrisă bine, aceasta captivează atenția tuturor cititorilor, indiferent de vârstă. Un astfel de exemplu de roman destinat tinerilor, scris excelent, cu o intrigă bine închegată și personaje desăvârșite este Warren al XIII-lea și Ochiul Atotvăzător, care îi oferă și cititorului matur o lectură încântătoare. Romanul cartonat și înțesat cu o grafică fără cusur o pune pe scriitoare Tania del Rio în topul numelor de seamă din această nișă selectă.

După ce a cucerit inimile a milioane de cititori cu contribuțiile sale la benzi desenate precum Sabrina the teenage witch, scriitoare originară din Mexic a publicat în 2015 prima carte din seria Warren al XIII-lea, care până acum se bucură de trei volume apreciate de tinerii din lumea-ntreagă. La noi au fost traduse la Curtea Veche Publishing până acum primele două cărți – Ochiul Atotvăzător și Pădurea Șoaptelor, serie pe care sper eu să se completeze cu al treilea cât de curând.

Ilustrațiile pentru o carte de copii sunt esențiale, iar tânărul Warren se bucură de talentul lui Will Staehle, care crează o nouă dimensiune pe lângă textul bine închegat al Taniei. Acesta reușește să surprindă toate elementele importante din personalitatea lui Warren, a hotelului și a celorlalte personaje, folosindu-se de expresivitatea creionului, culoarea jucând rolul bonusului nesperat. Încă de la prima răsfoire ne dăm seama de faptul că roșu și albastru sunt singurele nuanțe ale volumului, care aduc un contrast puternic liniilor drepte ale caracterelor.

Ochiul Atotvăzător ne spune povestea lui Warren, un băiat de 12 ani ce bântuie holurile hotelului cu același nume, lăsat moștenire din tată-n fiu de treisprezece generații la rând. Până să nu se stingă din viață, tatăl lui Warren conducea afacerea cu multă pricepere, dar după ce hotelul a trecut pe mâna unchiului lui Warren – Rupert – aranjamentul ospitalier s-a dus de râpă, fiind în prezent în urgentă nevoie de reparații și de clienți. Însă, Warren are în sânge înclinația spre afaceri, astfel că micuțul băiat este singurul care mai repară câte un acoperiș stricat, aspiră praful îndesat și ține camerele în o condiție cât de cât decentă.

„Hotelul Warren era singura clădire pe o distanță de câțiva kilometri; cocoțat janic pe un deal dintr-o zonă rurală pustie și cenușie, era înconjurat de o pădure la fel de pustie și de copaci uscați. Puteai să mergi cu orele în orice direcție, că nu găseai nimic interesant.„

Hotelul Warren joacă un rol elementar în poveste, toată acțiunea romanului având loc în interior sau în jurul său. Astfel că atât naratoarea, cât și ilustrațiile își pun bazele poveștii în jurul grandiosului amplasament, care inspiră putere chiar și în prezentul său decăzut și neîngrijit. Ei și dacă unchiul Rupert pare să fie o persoană bună la inimă, dar leneșă tare, în scenă intră noua lui soție – Annaconda – care vrea să îl pună la punct pe micuțul moștenitor, fără însă a-i trezi suspiciuni consortului înnebunit după ea.

Aceasta crede cu tot dinadinsul într-o comoară ascunsă în interiorul hotelului, astfel că își petrece marea majoritate a timpului cotrobăind prin dulapuri și făcând mizerie și haos prin toate ungherele locuinței. Și bineînțeles, Warren este nevoit să adune după ea, acesta fiind tot timpul cu frica-n sân ca nu cumva să fie pedepsit. Totul se schimbă atunci când la Hotelul Warren primește primul oaspete după mulți ani de secetă sărăcăcioasă.

Ițele intrigii se înmulțesc cu fiecare nou capitol, având parte de o poveste aventuroasă a unei legende ce a luat naștere încă de la construirea hotelului, cu sute de ani în urmă. Jurnale secrete, ghicitori fără sens, personaje curioase și un fir epic fluid fac ca lecturarea volumului să fie o adevărată plăcere pentru cititorii de toate vârstele.

Warren este construit după tiparul băiatului marginalizat, a cărui figură ieșită din comun nu îl împiedică pe acesta să fie un copil fericit și mulțumit cu ce are. Ochii bulbucați și postura scundă îl fac pe aceasta să semene cu o broască, însă acest aspect nu îl deranjează pe micuț nici un pic, spiritul său de aventură fiind neclintit, dovadă o fac nenumăratele personaje cu care aceste se întâlnește de-a lungul călătoriei.

„Știa că avea câteva trăsături ciudate: o față ca de broască, ten cenușiu, dinți strâmbi. Dar era mândru de părul lui frumos – fiecare dintre strămoșii săi avusese un păr des și înfoiat – și considera că asta îi compensa cele mai mari defecte.„

Eu am citit cartea pe nerăsuflate, fiind lectura perfectă pentru o după-amiază lejeră de weekend, lăsându-mă purtată prin ținuturile întunecate ce ascund un hotel vechi și plin de secrete și mituri. Trebuie să recunosc că am prins drag de micuțul Warren încă de la început, atunci când optimismul său îi este aliat împotriva tuturor dificultăților pe care este nevoit să le înfrunte zi de zi.

Lectura este una antrenantă, cu un ritm alert și personaje bine creionate, cu care de-abia aștept să mă reîntâlnesc și în volumul următor. Enigmele, secretele și invențiile spectaculoase promit cititorilor tineri și nu numai o experiență măreață, atât din punct de vedere al textului, cât și al ilustrațiile magistral realizate.

Warren al XIII-lea și Ochiul Atotvăzător de Tania del Rio a apărut la Curtea Veche Publishing și este disponibil aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s