Ciobanul de azi

Mihail Drumeș este unul dintre cei mai importanți prozatori interbelici ai țării noastre, cu opere ce încă captivează și impresionează publicul de azi, la mai bine de patru decenii de la moartea acestuia. Scrisoare de dragoste a fost lansat pentru prima dată în anul 1938, iar anul trecut a fost reeditat de către Editura Art în cadrul seriei de autor Mihail Drumeș. Fără dar și poate, romanul merită să fie citit și recitit de cât mai multă lume, subiectul fiind unul atât lacrimogen, cu iubiri și trădări, dar și profund, dezvelind zbuciumul lăuntric al unui suflet chinuit.

Volumul ne spune povestea a doi tineri aflați la poli opuși în ceea ce privește idealurile în viață: Dinu – un intelectual cu aspirații frivole pentru înalta societate și Anda – o orfană ai cărei destin este să iubească în tihnă. Cei doi se întâlnesc întâmplător, într-o călătorie inopinată cu trenul, care însă le va defini restul vieții. Atracția dintre ei este una evidentă încă de la primele acorduri, dialogul în stil piesă de teatru semănând cu marile romane siropoase de dragoste. De aceea, Scrisoare de dragoste poate concura cu ușurință alături de scrieri celebre din literatura engleză sau americană în ceea ce privește iubirile complicate.

Ca într-un film hollywoodian, cei doi refuză să schimbe orice fel de informații, inclusiv numele, bazându-se pe mâna destinului care, dacă e să fie, îi va aduce din nou împreună. Bineînțeles că nesperatul se întâmplă, iar cei doi se reîntâlnesc la aproape un an distanță, tot întâmplător, de data aceasta la un cinematograf. În tot acest timp, cititorul este martorul unor porții zdravene de coup de foudre din ambele părți, atât Anda, cât și Dinu fiind marcați emoțional de prezența celuilalt, lăsându-se hipnotizați în mreaja viselor și a fanteziilor unei regăsiri romantice.

Ei și dacă totul ar trebui să decurgă normal între cei doi, ei bine, se pare că ambițiile de împlinire a dragostei predestinate le sunt diferite celor două personaje. Dinu este clar amorezat de Anda, dar nu se poate dezminte de râvna de a deveni cineva în societate, de a fi bogat printre înalții treptelor sociale, și asta nu prin muncă asiduă, ci printr-o căsătorie cu o fată avută. Până și mama sa i-a însuflat acest ideal superficial, detaliu prezent des în rândul plapumei de jos a ierarhiei sociale.

Pe de altă parte, Anda se mulțumește cu o iubire sinceră și un acoperiș deasupra capului. Rămasă orfană, ea a fost adoptată de o profesoară în timpul școlii, care o hrănește și ocrotește cum poate ea mai bine, fără însă a interveni prea puternic pe partea emoțională. Încă de la primele capitole se văd diferențele majore între cei doi protagoniști, care deși sunt legați de această iubire răsunătoare, sunt mai separați ca niciodată de lupta lăuntrică a lui Dinu pentru bani și renume.

„Dragostea e altceva: uitare de sine, jertfă, respect, duioșie, tot ce vrei. La mine nu-i decât o dorință neîmplinită și exacerbată de eșecuri, o ciudă mare cu aripi și mai mari, o obsesie care mă sapă și-mi înghite liniștea.„

Cum poate Dinu trece peste propriile ambiții? Cum își va împăca jumătatea sufletească cu cea mentală? Cum se va putea Anda salva din mijlocul furtunos în care este trasă cu putere? Ce va triumfa – iubirea sau averea? La aceste întrebări va răspunde povestea celor doi tineri, care deși își încep iubirea delicat și jucăuș, ajung să fie prinși într-un dans tulburător și riscant.

Eu am savurat fiecare capitol, fiecare răsturnare de situație și fiecare nouă direcție în care o lua povestea. Cartea nu uimește prin senzațional, dar impresionează prin delicatețe și subtilitate, trăsături ce se văd atât la începutul poveștii de dragoste, cât mai ales la sfârșit, atunci când frământările interioare scot la suprafață partea psihologică a personajelor.

Un alt aspect ce mi-a plăcut a fost felul în care Drumeș a ales să pună în scenă istorisirea. Scriitorul s-a folosit de persoana I atât când vine vorba de Dinu, cât și în ceea ce o privește pe Anda. Avem parte de jurnalul tânărului și corespondența Andei cu o prietenă, acestea două metode de narațiune fiind completate de dialogul teatral dintre cei doi. Este ca și cum suntem martorii a două realități diferite, reunite undeva la mijlocul în cadrul replicilor confruntale.

„Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâșie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea. Dacă prin absurd cineva ar inventa ghicirea gândurilor după voință, oamenii, deveniți goi pe dinăuntru, n-ar mai putea să trăiască, s-ar măcelări unul pe altul, bărbat pe femeie, copil pe tată, fiică pe mamă. S-ar declanșa un carnagiu universal.„

Scrisoare de dragoste merită citit pentru că este un roman bun, ba chiar foarte bun aș zice, este scris cu naturalețe, narațiunea este una fluidă și bogată, iar personajele sunt încondeiate după tiparul societății acelor vremuri, care dacă stăm să ne gândim, nu s-a schimbat prea mult în ultimele decenii. Povestea este una captivantă și profundă, ce îmbracă literar destinul de neclintit al omului, pe care nici măcar dragostea nu îl poate schimba sau modifica.

Scrisoare de dragoste este disponibilă pe site-ul celor de la Editura Art alături de celelalte două romane din seria de autor Mihail Drumeș – Invitație la vals și Elevul Dima dintr-a șaptea.