După ce anul trecut m-am delectat cu volumul de debut al scriitoarei Dana Nichițelea – Povestea funcționarului care a devenit cuier – anul acesta am fost din nou surprinsă de cea de-a doua carte a acesteia – La răsărit e ceață – care nu doar că reprezintă o creștere semnificativă din punct de vedere al limbajului și al personajelor, dar și o trecere într-un registru de înaltă clasă a literaturii românești.
Dacă prin Povestea funcționarului care a devenit cuier Dana Nichițelea ne răsfață cu 20 de povestiri închegate și captivante, cu La răsărit e ceață schimbă registrul și ne oferă un roman al disfuncționalității vieții de familie, și cum evenimentele marcante din copilărie te urmăresc pe tot parcursul vieții.

Trebuie să încep prin a menționa faptul că acest roman nu este pentru oricine. Nu este un simplu ‘typical family drama novel’, ci o masă de 190 de pagini scufundate în cele mai adânci și întunecate unghere ale durerii cauzate de o copilărie nefericită. Încă de la început ești șocat de franchețea naratorului și de doza ridicată de supliciu cu care fiecare cuvânt este înzestrat.
Romanul ne spune povestea, sau mai bine spus, calvarul Emei, o tânără ce se vede nevoită să își crească propriul copil născut nu din dragoste pură, ci din întâmplare și nopți nebunatice, asta pe fondul propriei copilării torturate de lipsa empatiei și iubirii din propriul cămin. Părinții Emei nu și-au pus toate speranțele în unicul lor copil, ci și-au răsturnat propriile eșecuri și dezamăgiri într-o fetiță ce nu dorea decât aprobarea și dragostea lor.
Cu chiu cu vai, Ema ajunge să fie o tânără domnișoară responsabilă, care însă nu are nici un fel de stabilitate pe planul personal, aventurile de-o noapte bucurând-o de minune. Asta până când îl cunoaște pe Andi, cu care crede că ar putea trăi viața plină de tandrețe și iubire mult visată. Însă și Andi vine cu propriile traume și o mamă abuzivă, astfel că relația celor doi se anunță încă de la început a fi o misiune imposibilă.
Darius se naște din întâmplare, Ema ținând morțiș să își dovedească mai mult sieși că suferințele copilăriei nu au mutilat-o sufletește. Cum va afecta însă un copil relația ei cu Andi și cum va influența acesta vreo încercare disperată de a repara trecutul cu proprii părinți reprezintă o nouă luptă crâncenă din interiorul Emei, dusă pe cont propriu, chiar și împotriva propriilor demoni.

Romanul așadar este menit să scormonească prin cele mai sumbre cotloane ale sufletului, nelăsându-i cititorului nici o clipă de respiro, nici un eveniment fericit de prea lungă durată. Speranța există însă, personajul principal ținându-se cu dinții, în disperare, și de cea mai firavă urmă de empatie sau înțelegere. Naivitatea aceasta nu este de luat în derâdere, ci cumva întărește destinul damnat al eroinei.
Așa cum și titlul ne-o spune, răsăritul nu vine cu o doză proaspătă de nădejde, ci cu și mai multă confuzie și încercări emoționale. Totul pornește de la primii ani petrecuți în chin și supărare, care lasă cicatrici adânci și care oricât ai încerca să le acoperi sau măcar să le ascunzi din văzul celorlalți, tot ies la suprafață, supurarea neavând vreun tratament definitiv.
„Pierduse un pariu cu sine când oferise iubire unui suflet pe care îl simțise de la început incapabil de tandrețe. Încercase să-l vindece cu prețul propriei decăderi, sperând că astfel, cumva, să fie și ea recompensată. Plecase din viața lui așa cum venise. La răsărit, prin ceață, cu mers apăsat și privire fixă.„
Dana Nichițelea aduce cititorilor curajoși o scriere simplă, fără încrengături stilistice inutile, care surprinde destinul chinuit al unei copilării mizere din punct de vedere sentimental. La răsărit e ceață este un roman dur, de aceea nu e pentru toată lumea. Eu îl recomand celor ce vor să citească o carte bună a unui autor român, un scenariu greu de digerat despre disfuncționalitatea familiilor și despre cum copilăria afectează adultul în ciuda încercărilor disperate de a uita trecutul.
Pe Dana Nichițelea o găsiți atât pe Facebook, cât și pe Instagram, iar cartea La răsărit e ceață a apărut în colecția Hey Monday la editura HeyDay Books și este disponibilă aici.

Un gând despre “Recenzie „La răsărit e ceață” de Dana Nichițelea”