„A fost doar ciumă” de Ludmila Ulițkaia – atunci când realitatea bate ficțiunea

De vreun an jumătate ne confruntăm cu o situație ce pare mai degrabă un scenariu de film hollywoodian sau o distopie clasică, abordată cu mare succes de marii scriitori ai lumii. Virusul covid ne-a dat lumea peste cap, răstălmăcind așa-zisa ordine existentă, izolând milioane de oameni cu lunile în case și lăsând populația în frică și incertitudine. Pandemia este încă un subiect actual, care nu pare a se dizolva prea curând, ceea ce face ca interesul oamenilor pentru cărți de acest gen să fie la cote înalte. Ludmila Ulițkaia a prins momentul propice în care să scoată de la naftalină o carte-experiment, ce i-ar fi putut pava drumul spre cinematografie. A fost doar ciumă însă se dovedește a fi mai mult decât o încercare reușită de scenariu, este o întruchipare vie a vieții cotidiene de astăzi.

La sfârșitul anilor 1980 lua naștere scenariul Ludmilei, care trebuia să îi fie lucrarea de acceptare la un curs de scenaristică. Ei bine, Valeri Frid, un cunoscut cineast sovietic, i-a spus că scenariul este deja bun, iar el la curs nu are ce să o învețe mai mult. Însă, cumva firul vieții scriitoarei a luat-o pe un alt curs, astfel că praful s-a așternut încet, dar sigur pe paginile lucrării. Însă, în 2020 rusoaica a simțit că este momentul perfect pentru a da glas unei povești adevărate ce a stat la baza scenariului.

A fost doar ciumă nu este așadar o lucrare obișnuită, elementele de ficțiune fiind foarte puține și de umplutură. În schimb, Ulițkaia redă într-un mod realistic și credibil o întâmplare din anul 1939, atunci când la Moscova se dădea alerta unei posibile contaminări cu ciumă. Lucrarea ce a văzut lumina tiparului anul acesta la Humanitas Fiction ne duce pe firul unui cercetător ce caută remedii împotriva ciumei și care accidental se infectează cu letalul virus. O călătorie cu trenul la Moscova unde trebuie să-și prezinte rezultatele, cât și o scurtă ședință cu bărbierul de la hotelul unde a poposit duc spre o rapidă infectare.

Sună cunoscut, nu-i așa? Însă, spre deosebire de pandemia ce a distrus viețile a zeci de milioane de oameni în ultimul an, cartea Ludmilei vine și cu o abordare pur sovietică asupra situației ce putea oricând să scape de sub control. Autoritățile nu numai că se pun în mișcare din prima secundă, dar pun în carantină pe toate persoanele ce au intrat în contact cu pacientul zero. Este incredibilă asemănarea dintre ficțiune și realitatea de astăzi, însă prezentul ne lasă un gust amar la vederea milioanelor de morți lăsați în urmă de virusul ucigaș.

Cele 100 de pagini ce alcătuiesc cărțulia Ludmilei redau într-un mod onest și chiar brutal realitatea cotidiană. Pentru mine a fost ca și cum aș citi o relatare a izbucnirii covid-ului, fără însă a mă putea bucura de rigoarea autorităților, și astfel, de finalul fericit. Ritmul este unul alert, ești tot timpul în priză, parcă citind cu spaimă, încercând cumva să îl atenționezi pe pacientul zero, dar și să îi previi pe pasagerii din trenul cu care acesta a călătorit la Moscova.

Au trecut deja câteva săptămâni de când am citit cartea și tot mă gândesc la ea. Este exemplul perfect de cum a arătat izbucnirea pandemiei, pe fundalul unei tăceri ce fermeta însă erupția haosului. Dramatismul este îmbinat cu umorul negru, ceea ce îi dă lecturii o alură aproape jucăușă, dar și macabră în același timp. Este prima mea întâlnire cu scriitoarea din Rusia, și la cât de mult mi-a plăcut A fost doar ciumă, cu siguranță nu și ultima.

„Lumea se va schimba în mod imprevizibil, și vreau să sper că noua încercare prin care trece omenirea nu ne va face să ne izolăm și mai mult unii de alții, să devenim mai egoiști, ci, dimpotrivă, ne va face să gândim că lumea e una singură, că e destul loc pentru iubire și compasiune. Și că asta depinde numai de noi.”

Așa că eu zic că merită să citiți cartea A fost doar ciumă pentru a putea vedea din exterior cum arată începutul unei crize letale, dar și pentru a găsi anumite răspunsuri la întrebări precum – cum de s-a ajuns aici? cum de nu s-au putut izola primele cazuri și aia era? sau cum de am putut lăsa o pandemie să ucigă atât de mulți oameni în secolul XXI? Și dacă nu pentru unul dintre motivele acestea, atunci pentru faptul că microromanul este scris tare bine de rusoaică, iar personajele sunt credibil creionate.

A fost doar ciumă de Ludmila Ulițkaia a apărut în colecția Raftul Denisei la Humanitas Fiction și este disponibilă aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s