Atunci când trendul este ca scriitorii locali să se inspire din literatura de afară, folosind nume și motive străine, Jean-Christophe Rufin, un scriitor francez contemporan, ne aduce o serie ce are în prim plan un refugiat politic român în Franța. Aurel Timescu este eroul în jurul căruia se desfășoară intriga romanului Cele trei femei ale domnului consul.
Eu m-am delectat cu acest roman în urmă cu ceva săptămâni și trebuie să recunosc că a fost o lectură lejeră, foarte rapidă, cu ceva răsturnări de situație neașteptate. E drept că standardele romanelor de spionaj nu sunt atinse întru totul, dar per total am fost plăcut surprinsă de personalitatea degajată, însă însetată de adrenalină a consulului-adjunct la Ambasada Franței din Mozambic.
Cu o acțiune întinsă pe puțin sub două sute de pagini, cartea reușește să ne ofere două planuri de interes: unul ce urmărește moartea suspectă a unui controversat om de afaceri și braconajul ilegal al fildeșului, o problemă cu adevărat gravă în aceste colțuri ale lumii.
Așadar, să le luăm pe rând. Un cunoscut om de afaceri, care de ceva ani buni este retras în hotelul său luxos, este găsit mort în piscina amplasamentului. Nu se poate vorbi de o moarte naturală în ciuda faptului că era un bețivan notoriu ce a trecut de vârsta mijlocie. Acest lucru este datorat vânătăilor ce indică clar fpatul că a fost ținut sub apă până s-a produs înecul.
Se pare că patronul a atras mai mult decât munți de bani, acesta având la activ o fostă soție, o soție și o amantă. Însă, prima soție a acestuia, Francoise, este cea care este suspecta principală, asta după ce acesta tocmai își făcuse apariția la hotel cu câteva zile în urmă, cerându-și partea din hotel. Și pentru că aceasta este de origine franceză, în investigarea cazului este implicată și Ambasada Franței, care îl desemnează pe Aurel Timescu să o intervieveze.
Timescu este însă un tip calm, nu prea dornic de muncă, care ar cânta la pian toată ziua dacă ar putea. Jobul de consul-adjunct îl ține din obișnuită și din necesitatea unui venit stabil, însă mintea sa, ageră de altfel, se complace în lucrul mai deloc la o ambasadă într-o țară străină. Însă, Timescu nu pierde ocazia de a se implica în acest caz al uciderii patronului de hotel, nevoia de adrenalină și dreptate spunându-și cuvântul. Pe fondul acestei investigații privită deloc cu ochi buni de dușmanii victimei, care sunt mână-n mână cu poliția locală, Aurel își arată latura de detectiv ager, care nu ezită să pună întrebări incomode pentru a afla adevărul.
Mi-a plăcut felul în care a fost construită intriga romanului, având mereu în umbră trecutul amoros al victimei, dar și prezentul firii sale aspre și corupte.
Acțiunea are un ritm alert, însă nu se duce pe tiparul unui obișnuit roman polițist, oferindu-ne mai multe pasaje statice, ce se învârt în jurul psihologiei personajelor.
Și pentru că scriitorul Jean-Christophe Rufin este un militant împotriva exploatării abuzive a sistemului ecologic din lumea africană, acesta a introdus în roman și problema braconajului fildeșului, folosindu-se astfel de carte pentru a readuce în lumină această problemă ce încă nu este stopată de pe teritoriul african. Totodată, scriitorul francez este el însuși un fost diplomat în Senegal, astfel că narațiunea este inspirată din propriile experiențe profesionale.
Per total, pot să zic că Cele trei femei ale domnului consul este o lectură lejeră, nu foarte solicitantă pentru cititor, dar care amestecă detectivismul cu ambianța exotică a Mozambicului. Recomand cartea pentru cei ce sunt în căutarea unei astfel de lecturi ușoare, dar care are și ceva momente cheie ce țin cititorul ancorat în poveste.
Cele trei femei ale domnului consul de Jean-Christophe Rufin a apărut în acest an în traducerea lui Horia Nicola Ursu la Crime Scene Press și este disponibil aici.
Ciobanul de azi 