Am câțiva autori la care apelez ori de câte ori trec printr-o perioadă mai greoaie din punct de vedere al cititului, iar printre aceștia se numără de câțiva ani și Stephen King. Stilul americanului este unul lejer, dar captivant, cu personaje bine creionate și un fir narativ ce ține cititorul ancorat în poveste pe tot parcursul cărții. Din lista titlurilor ce îndeplinesc aceste criterii nu face excepție nici romanul Mai târziu, lansat atât pe piața internațională, cât și la noi la Editura Nemira în primăvara acestui an.

Colecția Armada și-a îmbogățit raftul Stephen King cu încă o carte încântătoare, ce îmbină admirabil stilurile crime și supernatural. Așa cum ne obișnuiește în mai toate romanele sale, și Mai târziu are ca personaj principal un copil din școala generală care are abilitatea de a vorbi cu morții.
Jamie Conklin își dorește, mai presus de toate, o copilărie normală, în ciuda abilității sale ieșite din comun. Este crescut de o mamă singură, Tia, care încearcă să țină darul fiului său ascuns de ochii lumii. Însă, atunci când viitorul lor financiar este pus în mare primejdie, Tia este nevoită să apeleze la talentul lui Jamie. Agenția literară deținută de Tia depinde de următorul roman al legendarului scriitor Regis Thomas, care însă moarte subit în mijlocul redactării ultimei sale lucrări. Așa se face că Jamie este cel care va sta de vorbă cu scriitorul-vedetă și îi va transmite mamei sale traseul cărții, pe care aceasta îl va și publica, salvând astfel compania de la faliment.
La acest mic șiretlic participă și Liv Dutton, o polițistă din New York, cu care Tia este într-o relație amoroasă. Detectiva se confruntă și ea cu un caz greoi al unui ucigaș ce tocmai s-a sinucis fără să dezvăluie unde este amplasată următoarea bombă. Pentru a afla mai multe, Liv îl corupe pe Jamie să încerce să afle de la decedat unde este bomba.
Mai multe nu vreau să vă spun, doar că acest criminal pare să nu respecte regulile celorlalți morți cu care Jamie intră în contact, adică aceea de a fi sincer și de a nu-l urmări după terminarea conversației.

Ei bine, romanul promite multă acțiune și tensiune și cu toate că se întinde doar pe suprafața a circa 220 de pagini, își merită locul printre celelalte scrieri ale legendarului scriitor din Maine.
King nu se dezminte nici de data aceasta și ne oferă o poveste cu accente sinistre, ce dezbate diferențele dintre bine și rău și care ne arată un traseu neobișnuit al copilăriei spre maturizare, presărat cu demoni și spirite din adâncuri.
Eu am citit cartea aproape pe nerăsuflate, fiind atrasă ca un magnet spre paginile scrise cu atâta dibăcie de inegalabilul King. Cu toate că poveștile scary cu copii nu sunt neapărat pe placul meu, Stephen King reușește cumva de fiecare dată să mă captiveze spre poveștile sale incitante, care ațâță interesul oricărui iubitor de ficțiune.
Cartea are și o latură orientată spre cărțile polițiste, dar miracolul câștigă în această bătălie. Eu recomand romanul atât iubitorilor genurilor thriller și supranatural, cât mai ales fanilor lui Stephen King, această carte fiind o lectură ce nu trebuie ratată.
Mai târziu de Stephen King a apărut în traducerea Ruxandrei Toma la Editura Nemira și este disponibil aici.
