Nu cred că există un anotimp anume în care este recomandat să citești un thriller, ci fiecare lună este un moment propice de a te scufunda într-o lectură antrenantă, cu suspans și mister, care va încerca să te uimească fie prin intensitate, fie prin finalul revelator. Literatura nordică, din aceste puncte de vedere, are toate ingredientele unui thriller de succes, atât în ceea ce privește vânzările, cât și din punct de vedere al calității.
Tocmai de aceea, săptămânile trecute nu am ezitat atunci când ochii mi-au căzut pe o apariție nouă de la Crime Scene Press, care deja din review-urile de pe spatele cărții anunța o lectură de neratat. Păzitoarea crocodilului reprezintă debutul danezei Katrine Engberg, care deși nu uimește printr-un element anume, aduce cititorilor o lectură solidă și palpitantă, cu personaje tipic nordice și o narațiune alertă.
Cartea dă startul seriei Kørner și Werner, care deja se bucură de un succes răsunător în peste 28 de limbi. Cred că nu degeaba Camilla Läckberg a lăudat atât romanul cât și scriitoarea, fapt ce adus la stârnirea interesului oricărui iubitor de crime fiction.
Esther de Laurenti își trăiește cei mai buni ani de când s-a pensionat. Are un venit stabil din chiriile locatarilor din clădirea pe care o deține, iar acum încearcă să își îndeplinească visul de-o viață și să scrie o carte polițistă. Se inspiră din viața reală, fapt ce o face suspect într-unul dintre cele mai brutale cazuri de crimă din Copenhaga. Se pare că aceasta a luat-o drept model pentru propriul roman polițist pe Julia Stender, unul dintre chiriașii săi, a-i cărei moarte o descrie cu lux de amănunte printre paginile manuscrisului. La câteva zile după terminarea acelor pagini ce descriu crima, Julia este găsită moartă în aceeași manieră în propria locuință.
La datorie se prezintă doi detectivi cu experiență, Jeppe Kørner și Anette Werner, care vor încerca să elucideze cazul macabru. Însă, în conformitate cu tiparul thrillerului clasic, lucrurile nu stau așa de simplu, iar situația se complică cu fiecare nou element introdus în scenă.
Pentru mine a fost o lectură antrenantă, cu o premisă temeinică, care chiar dacă nu a avut desfășurarea aceea wow din anumite thrillere nordice, tot nu a dus lipsă de răsturnări de situație și momente critice. Cât despre cei doi polițiști danezi, Jeppe este divorțat și nu poate trece peste acest nefast eveniment, iar Anette este o soție și o mamă împlinită, fără însă a ni se da mai multe detalii. Faptul că avem creionat doar unul dintre cei doi detectivi în acest prim volum nu m-a deranjat (prea tare), având la dispoziție următoarele romane pentru a o descoperi și pe Anette.
Cu cele 350 de pagini, Katrine Engberg debutează promițător în lumea thrillerului, având o narațiune fluidă, personaje captivante și un final satisfăcător. Recomand romanul iubitorilor acestui gen palpitant, dar și celor ce vor o lectură alertă, dar nu foarte întunecată.
Păzitoarea crocodilului de Katrine Engberg a apărut în traducerea Iuliei Dromereschi la Crime Scene Press și poate fi găsit aici.
Ciobanul de azi 
Un gând despre “Recenzie „Păzitoarea crocodilului” de Katrine Engberg”