Fiind în luna august nu aveam cum să ratez o carte parcă destinată de a fi citită în această perioadă de foc. O vară fără bărbați atrage așadar cititorul prin elementul intrigant, ușor feminist, dar care deși anunță o lectură scurtă, este o călătorie anevoioasă printre gândurile unei femei nevoită să învețe să accepte decizia soțului ei de a o părăsi pentru o Pauză cu vreo douăzeci de ani mai tânără.
„Banalitatea poveștii – faptul că este repetată zilnic, până la sastisire, de bărbați care descoperă, toți deodată sau pe rând, că ceea ce ESTE nu TREBUIE SĂ FIE și apoi acționează pentru a se elibera de femeile care îmbătrânesc și care au avut grijă ani în șir de ei și de copiii lor – nu atenuează durerea, gelozia și umilința care-l copleșesc pe cel părăsit.„
Siri Hustvedt face o treabă minunată cu acest mini-roman, adunând în cele aproximativ 230 de pagini mărturii secționate ale unui suflet femeiesc rănit, scenariu întâlnit de mult prea multe ori. Trecută deja de cincizeci de ani, Mia, protagonista cărții, se vede pusă în fața faptului împlinit odată cu decizia soțului ei, Boris, de a lua o pauză de la căsnicia de peste treizeci de ani. Acest eveniment declanșează și o cădere psihică ce o internează pe aceasta timp de vreo zece zile într-o clinică de psihiatrie. La externare, Mia decide să se întoarcă în orașul natal pentru a petrece vara alături de mama sa, localatara unui cămin de bătrâni.
Lunile de vară vin la pachet cu multe momente de reculegere și introspecție pentru protagonista confuză, care se înconjoară cu femei, începând cu mama și prietenele ei octogenare de la cămin, și continuând cu fiica sa sau cu elevele de la Cursul de poezie predat de aceasta câtorva tinere adolescente. Deși titlul și decizia Miei de a se muta departe de fostul soț ne promit o vară fără masculi, ei bine prezența lui Boris și a fratelui său ce s-a sinucis în urmă cu ceva timp este prezentă într-o mare parte a timpului, atât prin mesaje, cât și prin depănări de amintiri.
„Privați de intimitate și priviți de la o distanță considerabilă, suntem cu toții niște personaje comice, bufoni puși pe farse care facem tumbe prin viețile noastre, dând totul peste cap pe măsură ce mergem mai departe, însă când te apropii, ridicolul pălește rapid, devenind sordid, tragic sau pur și simplu trist.„
Firul narativ, deși unul destul de concret la început, se vede disecat în mici frânturi de gânduri și emoții, formând un amalgam al depresiei și al dezamăgirii. Mia are sufletul unui poet, aceasta fiind și profesia ei, de aceea și textul are o formă lirică aparte. Nu am avut nici o problemă cu schițarea momentelor din timpul narațiunii tocmai datorită afectivității și, mai ales, sincerității incomode cu care Siri Hustvedt a încărcat fiecare pagină.
Naratoarea a avut grijă să introducă și elemente feministe în lectură, care însă pălesc în fața iubirii încă puternice pe care protagonista o simte pentru soțul infidel. Mia este confuză în ceea ce privește sentimentele sale, iar această vară, petrecută mai multă singură, va încerca să îi lumineze calea spre viitor.
Pentru mine a fost o lectură bună, însă destul de incomodă tocmai pentru că simțeam că îi invadez spațiul de vindecare al Miei, fiind în același timp recunoscătoare pentru oportunitatea de a observa îndeaproape gândurile acesteia. Nu aș spune că este o carte doar pentru femei, dar cu siguranță acestea s-ar regăsi în tiparul Miei, indiferent dacă au trecut prin aceeași situație sau nu.
Feminitatea și provocările ei constituie o bună parte din roman, alături de diferențele dintre sexe sau maturizarea sentimentală. În pofida acestor teme grele, cartea nu are aerul unei lecturi întunecate, povestea fiind transpusă dintr-un unghi senin, ce prevestește un final fericit. Cât de fericit este sau care e viziunea naratoarei despre un happy ending rămâne să aflați din paginile cărții.
O vară fără bărbați de Siri Hustvedt a apărut în acest an în ediția de buzunar și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.
Ciobanul de azi 