Niciodată nu zic nu unei cărți polițiste, care dacă mai are și accente de thriller și fantastic urcă direct în topul lecturilor mele. Așa s-a întâmplat și cu volumul de povestiri Femeia cu mască de Miruna Vasiliță, pe care l-am devorat dintr-o ședere.
Cu toate că este un volum de debut, stilul scriitoarei ce a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București este unul cursiv, ce se așterne lin pe pagină, cu o naturalețe fermecătoare. Am rămas plăcut surprinsă de faptul că Miruna Vasiliță a ales să debuteze nu cu un roman polițist, ci cu o colecție de paisprezece de povestiri, toate închegate, toate cu un fir narativ bine definit și toate memorabile. După părerea mea, este mai greu să obții o atmosferă de suspans într-o povestire de circa zece pagini decât în cazul unui roman de două sute, spațiul restrâns limitând astfel imaginația scriitorului. Însă, Miruna Vasiliță face o treabă nemaipomenită, reușind să surprindă toate elementele genului crime fiction, ba chiar combinându-le cu mare succes cu motivele fantasticului sau ale horror-ului.
Volumul debutează cu povestirea Ametiste, unde o jurnalistă îi ia un interviu doamnei Ecaterina Dimitriade, psiholog criminalist și profesor emerit. Însă, în același timp, tânăra, pe numele de Valeria Hanif, se luptă cu coșmaruri crunte în care este urmărită pe străzile înguste ale Bucureștiului. În doar 13 pagini, povestirea ia o turnură dramatică, finalul fiind cu adevărat spectaculos și neașteptat.
Încă de la această primă istorisire am fost captivată în lumea ce abundă în suspans creată cu multă desăvârșire de scriitoarea din București. Un element ce definește fiecare povestire este acela al esenței naturii umane, având parte de personaje cu personalitate, creionate nu în grabă, în ciuda numărului restrâns de pagini, ci cu tihnă și cunoaștere, fiecare frază având rolul ei.
Dama de inimă neagră, Ochiu de miozotis, Ajun de Crăciun și sepia, Aurul roșu, Magia lui Shakespeare sau Onixul negru, acestea sunt câteva dintre titlurile ce fac parte din volumul care în puțin peste două sute de pagini promite o lectură palpitantă, unde Bucureștiul și ale sale unghere ascunse joacă un rol crucial, iar farmecul său de altădată dă o alură interbelică narațiunii.
Fantasticul are și el un rol aparte în volum, fiind impregnat cu discreție pe alocuri, tocmai pentru a extinde aria orizontului cititorului. Câteva elemente de horror și ele sunt presărate de-a lungul a câtorva povestiri, ceea ce completează armonios cartea.
Fără doar și poate, Miruna Vasiliță își aduce aportul la raftul literaturii polițiste românești, ba chiar își pune numele pe harta scriitorilor contemporani ce merită citiți și apreciați. Eu una de-abia aștept să citesc și următoarea carte a acesteia (sper eu tot polițistă pentru că aceasta a fost atât de bună 😁) și vă invit și pe voi să o descoperiți.
Volumul poate fi savurat atât de iubitorii genului crime fiction, dar și de cititorii aflați în căutarea unei lecturi vibrante, originale și cu dor de hoinărit prin trecutul misterios al Bucureștiului de altădată.
Femeia cu mască de Miruna Vasiliță a apărut în 2019 la Editura Eikon și este disponibil aici. Iar pe Miruna Vasiliță o puteți urmări aici.
Ciobanul de azi 
Un gând despre “„Femeia cu mască” de Miruna Vasiliță – 14 povestiri polițiste vibrante cu dor de hoinărit prin trecutul misterios al Bucureștiului de altădată”