Poezia este un gen literar atât de personal, încât cu greu se pot pronunța păreri obiective asupra unui volum, însă, atunci când anumite poeme au o valoare literară desăvârșită, părerile ovaționale roiesc în jurul cărții. Louise Glück este una dintre vocile poetice contemporane ce reușește să trezească anumite emoții și trăiri în sufletul cititorului, și tocmai de aceea a fost recompensată în 2020 cu Premiul Nobel pentru Literatură. Trebuie să recunosc că am fost uimită de alegerea juraților, dar am fost și mai curioasă de stilul americancei, care se anunța a fi un timbru poetic ce transformă existența individuală într-una universală.
„Povestea mea începe foarte simplu: vorbeam și eram fericită.
Sau: vorbeam, deci eram fericită.
Sau: eram fericită, deci vorbeam.
Eram ca o lumină puternică ce traversează o cameră întunecată.„
Noapte credincioasă și virtuoasă este primul volum de poezii al Louisei tradus în limba română, care are parte de multă sensibilitate, durere și emoții. Volumul a fost publicat pentru prima dată în 2014, atunci când a fost recompensat cu National Book Award, ceea ce l-a făcut candidatul perfect pentru colecția Anansi.
„Vocea mamei mele o auzi,
ori e doar zgomotul pe care-l fac copacii
când trece vântul prin ei?„
În doar 24 de poeme, Louise Glück își ademenește cititorii în penumbra întunericului, la poalele unui copac înalt, unde supărările și frustrările prind glasul destăinuirilor. Eul liric dă voce unor amintiri ce nu se vor uitate, care încă supură adânc și care provoacă durere. Însă, această refulare are și un rol terapeutic, cicatrizând, pe alocuri, pentru o încercare la normalitate.
Poemele au parte de o ambiguitate specifică nocturnului, dar în lumina lunii ele poartă amprenta clarității îndurerate. Eul liric nu încearcă să își plângă de milă, ci rememorează anumite unghere ale sufletului, aducând la suprafață amărăciune și bucurie imaculată deopotrivă.
„În sfârșit, noaptea m-a învăluit;
pluteam pe ea, poate în ea,
ori mă purta așa cum râul poartă
o barcă, iar în același timp,
se-nvârtejea deasupra mea,
împânzită de stele, totuși întunecată.„
Amintirea părinților și dispariția lor la o vârstă fragedă a eului liric compun o odă melancolică, de care nu ai cum să nu te atașezi pe parcursul anumitor poeme. Nici viața de adult nu scapă neatinsă, volumul venind ca un ecou al unor gânduri și dorințe neputincioase ce nu își găsesc locul în banalul program de zi cu zi.
Pentru mine a fost o lectură cuprinzătoare, o plimbare de seară printre gândurile unui eul liric ce însușește trăirile multora dintre noi, unde neputința și visele se bat cap în cap, unde cotidianul este mereu întrerupt de trecutul tulburător. Zbuciumul lăuntric își dă frâu liber printre rândurile volumului, fără însă a frapa prin senzațional, ci este abordat cu calm și normalitate, cititorul reușind astfel să se regăsească în existența efemeră a eului liric.
„Ah, noaptea cuprinzătoare, noaptea
atât de dornică să adăpostească stranii percepții. Simțeam că un secret important
e pe cale să-mi fie încredințat, așa cum o torță e trecută
dintr-o mână-n alta într-o ștafetă.„
Cred că volumul cere mai mult decât o lecturare singulară, din el își poate extrage cititorul seva ocazională de sensibilitate, de adevăr la umbra lunii și de cunoaștere a trecutului frământat.
Noapte credincioasă și virtuoasă de Louise Glück a apărut în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu și este disponibil pe site-ul celor de la Cartepedia aici.
Ciobanul de azi 