Hamnet de Maggie O’Farrell – lectura pătrunzătoare a suferinței și a idealurilor neînțelese

Cărțile premiate se pot dovedi a fi două tipuri de lectură: prima, și cea așteptată, este cea a unei lecturi foarte bune, ce transmite emoție și un mesaj aparte și a doua, și cea peste care câteodată dăm, este ca lectura să nu se ridice la standardele mult prea înalt ridicate de către critici și cititori deopotrivă. Hamnet se situează undeva deasupra acestor două căi, ce pentru mine la început s-a dovedit a fi puțin sub nivelul așteptărilor, cu multe planuri narative ce aparent nu aveau legătură între ele, dar care încet încet s-au întretăiat maiestuos, și care după câteva zeci de pagini au dus nivelul lecturii la o înălțime amețitoare, unde destinul uman își găsește porția de narațiune desăvârșită.

Premiat cu Women’s Prize For Fiction și National Book Critics Circle Award în 2020, Hamnet merge pe urmele faimosului William Shakespeare și deapănă o poveste originală din umbra unei legende mondiale.

Maggie O’Farrell se folosește de conturul unei vieți arhidiscutate și vine în fața cititorilor contemporani cu o poveste ce izvorăște în primul rând din seva iubirii unei mame, a unei familii cu greutăți și probleme, dar și cu împliniri de neînțeles pentru acele vremuri.

Sfârșitul secolului al XVI-lea ne-a dat un dramaturg de neegalat, însă lucrarea de ficțiune a lui O’Farrell ne oferă o întrezărire spre sufletul unei familii măcinate de dorința de evadare înspre necunoscutul idilic, unde creația literară nu este doar un moft de om leneș, iar chemarea spre natură este mai mult decât ciudățenia unei sălbatice.

Romanul urmează alternativ firul unor destine marcate de scepticismul acelor vremuri de demult, care însă au știut să lase loc familiei și importanței membrilor acesteia pentru posteritate.

Facem cunoștință cu Agnes, mama lui Hamnet, o femeie cu inima îndreptată spre natură și plantele sale vindecătoare. În același timp, avem parte de povestea mamei lui Agnes, a cărei atracție spre pădure se transmite cu curaj fiicei sale neînțelese. Punctul de vedere al lui Hamnet asupra situației de criză în care sora sa geamănă se află pe patul de moarte alcătuiește o viziune sinceră a unui suflet curat, unde dragostea ce i-o poartă scumpei sale surori joacă un rol crucial.

Cel ce a inspirat povestea, dramaturgul talentat, nu este menționat niciodată cu numele, însă el este forța din spatele întregii povești, celula ce îi unește pe toți și refugiu al dezamăgirii.

Maggie O’Farrell mântuiește magistral arta narațiunii și descrie sublim un episod mult prea întâlnit din timpul Ciumei Negre, maladie ce nu ține cont de vârstă sau statut și își revendică tributurile aleatoriu. Familia dramaturgului este crunt lovită de această boală, lăsând în urma sa un gol mult prea adânc de a fi acoperit sau uitat.

În patru sute de pagini, romanul portretizează atât durerea inegalabilă cauzată de moartea copilului, cât și puterea și provocările unei căsnicii fondate pe iubire, dar care se vede nevoită să lupte cu o lume-ntreagă pentru a-și împlini voința inimii.

„Dar mâna lui Hamnet este tăcută; ea se străduiește. Încearcă să audă ce ar putea fi sib tăcerea aceea, în spatele ei. Ar putea fi un murmur distant, un sunet oarecare, un mesaj, poate, de la fiul ei? Un semn despre locul în care se află, un loc în care l-ar putea găsi? Dar nu e nimic. Un nimic cu intensitatea unui vaiet ascuțit, ca absența zgomotului când un clopot de biserică tace.„

Cartea încearcă pe cât posibil să rămână fidelă trecutului istoric, dovedindu-se a fi o excelentă povestea din spatele cortinei a uneia dintre cele mai celebre piese de teatru din lume. Însă, ficțiunea este cea care domină narațiunea, care o învăluie și îi oferă o sensibilitate aparte, de care nu ai cum să nu te atașezi.

Hamnet este o lectură tandră și dură deopotrivă, unde emoția și durerea capătă o tangibilitate aproape reală, sufletul lăsându-și voalul jos, iar cuvintele redau cu exactitate contrastul livid dintre moarte și viață, dintre fericire și suferință. Tocmai de aceea, cartea nu este pentru oricine, ci se adresează cititorului aflat în căutarea unui glas ce redă tăcerea și tristețea absolută.

Hamnet de Maggie O’Farrell a apărut în traducerea Mihaelei Buruiană în colecția Anansi și este disponibil pe site-ul celor de la Cartepedia, aici


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s