Ciobanul de azi

Regina Maria este o personalitate care deși s-a stins în urmă cu aproape o sută de ani în urmă, spiritul ei va dăinui neîncetat în istoria țării noastre. Eu m-am lăsat vrăjită de cadența ei măreață în volumul Maria, regina României – Gânduri pentru vremuri grele, prin care Tatiana Niculescu aduce în fața cititorului o selecție de texte ce abundă în încredere, curaj și speranță.

Regina Maria. Ultima dorință vine ca o comemorare a celor 140 de ani de la nașterea Reginei „Mame” a României, în care se pune accentul pe doleanța acesteia ca inima să-i fie înmormântată în capela Stella Maris de la Balcic. Cu toate că o astfel de rugăminte ar părea bizară, acesta este un obicei des întâlnit în occident, multe capete încoronate având parte de o înmormântare duală.

„Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș lângă iubitul meu soț Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieți atâția au venit la inima mea, încât, moartă chiar, aș dori să mai poată veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria. Vreau să odihnesc acolo, în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima mea, eu nu vreau să fie un loc de jale, ci dimpotrivă, de pace și de farmec cum a fost când eram în viață.„

În cele 150 de pagini, volumul ne invită în intimitatea ultimilor ani ai Reginei, accentul punându-se în special pe decesul survenit în urma unei sângerări abundente, cât și pe relația zbuciumată cu fiul Carol al II-lea. Cartea explorează semnificația importantă pe care inima a avut-o în viața acesteia, care nu este doar un moft de moment, ci vine ca o dorință profundă legată de aspecte atât istorice, cât și mai ales afective.

Este incredibil devotamentul neîncetat pe care Alteța Sa l-a arătat românilor din momentul în care a pășit pe teritoriul țării noastre. A fost cumva aruncată într-o lume străină, a fost nevoită să învețe nu doar o limbă nouă, dar și să se obișnuiască cu un comportament aparte al oamenilor de aici, în care nu dreptatea era mereu în frunte. Regina ne-a iubit însă, ca o mamă și tocmai de aceea a încercat să ne ajute, să ne îndrepte pe calea cea dreaptă.

„Iubirea mea pentru această țară, pe care am făcut-o a mea prin lacrimi și suspine, a ajuns pentru mine ca o religie. Mă simt legată de ea prin lanțuri de oțel, legată prin inimă, prin creier și prin sânge. Simt că fiecare din cei șase copii ce i-am dat e unul din inelele acestui lanț pe care numai moartea și dezastrul îl pot sfărâma.„

Iubirea pentru această țară este cheia acestui volum, Tatiana Niculescu sintetizând o viață bogată de om curat în câteva zeci de pagini menite să ne inspire și să ne dea măcar o fărâmă din curajul pe care aceasta l-a avut în momentele grele. Volumul nu se adresează numai împătimitorilor de istorie și familia regală, ci este potrivit pentru oricine dorește să pătrundă puțin în sufletul Măreței Regine. 

Pentru mine a fost o lectură duioasă, ca o povață de la o mamă încărunțită, de care m-am bucurat într-o după-amiază de duminică. Stilul este melancolic, dar și îmbărbător deopotrivă, venind ca un îndemn spre loialitate, iubire pentru semeni și încredere în binele ce sălășluiește în ceilalți.

Volumul nu este o operă exhaustivă din nici un punct de vedere, dar este o lectură ce aduce o gură de aer proaspăt ce poartă mireasma purității și a justeții, unde doar dragostea pentru copii sau țară poate îndulci relele din jur.

„Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea.„

Regina Maria. Ultima dorință de Tatiana Niculescu a fost reeditată anul acesta la Editura Humanitas și poate fi găsită aici.