Cum luna aceasta o sărbătorim pe Agatha Christie, m-am gândit că cea mai bună alegere pentru #provocareaAgathaChristie este o recitire a primei mele întâlniri cu stilul inconfundabil al Reginei Crimei.

Crimă pe terenul de golf a fost o alegere spontană în urmă cu mai bine de șapte ani, neștiind nimic despre faimosul Hercule Poirot decât că este un detectiv iscusit, cu o înfățișare ciudățică și un accent franțuzesc delicios, remarcat prin serialele ce îl au în prim plan ce deseori erau difuzate la televizor.
Însă, mare mi-a fost uimirea atunci când am descoperit mult mai mult decât o lectură alertă, fiind fermecată pe loc de ițele întortocheate ale cazurilor, cât și de naturalețea cu care naratoarea reușește să descrie fiecare personaj și să introducă cititorul în ambianța pitorească tipic englezească.

Crimă pe terenul de golf este al treilea roman ce îl are ca protagonist pe Hercule Poirot și trebuie să recunosc că acum, după ce am citit o porție zdravănă de cărți scrise de Agatha, se simte cumva că scriitoarea este încă la început de drum cu un personaj iconic. Hercule este format în totalitate ca personaj, dar încă este șlefuit pe alocuri, fără însă ca acest lucru să deranjeze cititorul.
Romanul debutează cu scrisoarea pe care detectivul o primește de la un domn Paul Renauld în care acesta îi cere ajutorul, simțindu-se în pericol. Fără ezitare, belgianul pornește spre Franța, la Merlinville-sur-Mer, alături de căpitanul Hastings, unde, din păcate, ajunge prea târziu, expeditorul scrisorii fiind găsit cu doar câteva ore înainte mort pe un teren de golf.
Circumstanțele bizare din jurul morții acestuia demarează o anchetă condusă trufaș de detectivul Giraud, cu care Hercule are încă de la început o relație tensionată. Micile împungeri dintre cei doi aduc un suflu nou și revigorant lecturii, având pe parcursul anchetei parte de o mini luptă pentru titlul de cel mai inteligent investigator.
„Observatorul antrenat, expertul, este fără nici o îndoială folositor! Dar ceilalți, cei precum Hercule Poirot, ei sunt mai presus decât experții! Lor le aduc experții faptele, ei se ocupă cu stabilirea modului de operare, cu deducția logică, succesiunea și ordinea faptelor; mai presus de orice, cu adevărata psihologie a cazului.„
Cartea se bucură și de prezența căpitanului Hastings, cu care Poirot formează un duo carismatic, ce se aseamănă izbitor cu relația dintre Sherlock Holmes și Dr. Watson. Arthur Hastings este și naratorul poveștii, acesta având grijă să își împărtășească propriile idei și gânduri despre caz și nu numai.

Romanul are parte de o desfășurare alertă a evenimentelor (așa cum îi stă bine unei cărți polițiste), cu multe răsturnări de situație și personaje bine creionate. Noua reeditare de la Editura Litera are parte de un font mare, așa că cele trei sute de pagini pur și simplu curg așa de repede, încât nici nu știi când te trezești cu cartea terminată. E drept că Agatha are un talent fără cusur de a captiva cititorul, astfel încât e musai să aflii identitatea criminalului, bănuind pe fiecare personaj în parte, numai să te trezești la final că de fapt inculpatul este cu totul și cu totul altcineva.
Recomand cartea atât iubitorilor de cărți polițiste, cât și celor ce sunt în căutarea unei lecturi antrenante, cu personaje ce dau dovadă de multă personalitate, un Hercule Poirot ce își etalează cu mândrie iscusința celulelor sale cenușii, un narator ce nu ezită să îl contrazică pe marele detectiv, dar și o intrigă bine construită, cu multe răsturnări de situație, totul culminând cu un final satisfăcător.
Crimă pe terenul de golf de Agatha Christie a fost reeditată vara aceasta la Editura Litera și este disponibilă aici.

P.S. Traista și semnul de carte sunt create de talentata Andreea de la Atelier de unicorni, pe care o găsiți aici.
Un gând despre “Recenzie „Crimă pe terenul de golf” de Agatha Christie”