„Zaraza” de Andrei Ruse – lectura efervescentă a unei voci de aur

Cristian Vasile, ce nume, ce viață!

Nu cred că este român să nu fi auzit de Zaraza, un șlagăr ale cărui versuri le știi încă de mic copil și pe care nu le poți uita niciodată. Simplitatea cuvintelor, alături de linia sonoră au rezistat testului timpului și la 90 de ani de când au fost înregistrate pentru prima dată la Berlin, dând viață celui mai plăcut și cu patos sentiment, iubirea.

Zaraza nu este însă cântecul ce l-a făcut celebru pe Cristian Vasile, acesta deja fiind o voce cunoscută a Bucureștiului, dar este melodia ce l-a propulsat la statutul de idol al românilor, ce atrăgea lumea în jurul său ca un magnet. Orice compoziție scoasă de Cristian urca direct în vârful topurilor, luând cu asalt radiourile și magnetofoanele din orice casă românească, devenind instantaneu un hit de succes.

Însă, povestea lui Cristian ascunde mult mai mult decât niște piese reușite, acesta având în spate un trecut dureros, de unde cumva speranța și munca au reușit să triumfe.

Andrei Ruse aduce în fața cititorilor o biografie ficționalizată a lui Cristian Vasile, în care surprinde esența sufletului marelui artist, cu începuturile anevoioase, succesul răsunător, dar și decăderea dureroasă. Lansat pentru prima dată în 2014, romanul Zaraza cucerește prin candoarea cu care se povestește viața muzicianului, nelăsând detaliile stânjenitoare la o parte, totul fiind relatat cu o îndrăzneală tipic artistică. Anul acesta, romanul capătă haine noi, fiind lansat la Editura Hyperliteratura.

Pentru mine, lectura acestui volum a început greoi, luându-mi ceva timp să intru în atmosfera Bucureștiului interbelic. Însă, de cum povestea intră pe un făgaș natural, evenimentele încep să curgă melodios, trezindu-te într-un univers paralel, de care ai auzit doar prin filme și cărți și care te cucerește instantaneu.

Naratorul reușește să introducă cititorul direct în inima localurilor bucureștene, unde vâlvătaia tinerilor strălucește cum nu a făcut-o până atunci. Acele vremuri unde viața în societate însemna socializare, petreceri, muzică bună, iubire și discuții mai mult sau mai puțin filozofice au apus însă, perioada de aur a Bucureștiului interbelic fiind pe vecie îngropată de cel de-al Doilea Război Mondial. Tocmai de aceea, Zaraza are un farmec aparte, este ca o poartă spre o lume ce deși ne-o putem imagina, nu o vom putea trăi niciodată.

Cartea debutează cu începuturile sărace ale lui Cristian, ale cărui ore de studiat muzica la Conservator sunt succint întrerupte de o seară banală între prieteni ce avea să-i schimbe însă întreaga viață. 1928 reprezintă anul în care totul s-a schimbat pentru brăileanul cu voce de aur, care de cum a pășit pentru prima dată pe scena unei bodegi a știut ce vrea să facă în continuare. A lăsat cu ușurință opera pe atmosfera sufocantă a muzicii de petrecere tocmai pentru că menirea sa era să încânte lumea pe ritmurile tangourilor amoroase. I-au fost de-ajuns câteva aplauze și încurajări pentru ca visul său de-o viață să fie schimbat pe o carieră de trubadur bucureștean.

„Ceva inexplicabil îl chema pe scenă, de parcă o muză l-ar fi tras de-a dreptul de mânecă. Chiar dacă atmosfera crâșmei era departe de grația Operei, chiar dacă venea ca un intrus, un tânăr curat, instruit și cizelat, în mijlocul unei lumi nu întotdeauna elegante, cu gurile pline care chiuiau sălbatic, o lume ce dănțuia pe o muzică considerată ieftină de elite, o lume cu interpreți a căror carieră de multe ori sfârșea pe fundul paharelor, cu cântăreți șterși și secătuiți de vlagă, căutându-și cu disperare mereu câte un alt angajament, care, dacă nu venea la timp, îi lăsa să piară în anonimat și sărăcie. Nimic din toate acestea nu mai conta când veneau aplauzele după primul cântec. Iar după al doilea, parcă mai intense. La al treilea deja îl amețeau. Ca un drog puternic care te ia de cap și îți dilată pupilele, îți accelerează puternic ritmul inimii, iar orice senzație devine exagerată, ca apoi să te amorțească și să te ducă în niște lumi nebănuite, așa era Cristi, simțind cum un val de lumină și dragoste pornește din sufletul său către public și imediat i se întoarce înzecit, copleșindu-l. Puterea de a sensibiliza oamenii cu muzica lui îi înăbușea orice alte nesiguranțe și întrebări.„

Ascensiunea lui Cristian este rapidă, talentul său impresionând pe oricine avea ocazia să îl asculte și curând lumea se înghesuie la concertele sale, fredonându-i fiecare piesă. Succesul cunoscut de Cristian este unul nemaiîntâlnit, el fiind cu adevărat primul superstar al României, cu mii de fete căzându-i la picioare și zeci de patroni de localuri licitând sume exorbitante pentru a-l avea pe acesta în capul afișului. Faima și banii se înmulțesc cu o viteză amețitoare, astfel că stilul de viață boem și fără griji umplu zeci de pagini de agitație și chefuri.

Cristian Vasile își trăiește viața la maxim, dar nu uită să îi ajute pe cei din jur, tocmai de aceea toate averile pe care le-ar fi putut aduna sunt risipite pe dineuri scumpe cu prieteni și artiști. Nimic nu era mai important decât prezentul, astfel că buzunarele sale erau mereu generoase cu oricine îi ieșea în cale.

Toată această perioadă de mai bine de zece ani de carieră aduc în fața cititorului un București interbelic nemuritor. Romanul este în esență povestea unei generații de mult pierdute, care a știut cum să trăiască fără griji și regrete. Cristian Vasile este simbolul acestei generații, el dă glas spiritului liber ce se înălța tot mai sus, urmând ca la un moment dat să cadă în neștire.

„Împărtășesc sentimente cu oamenii și le dau vocea mea și ritmuri pe care ei să se iubească. Și le umplu viețile cu lumină, când e atâta întuneric în lume, asta fac. Tu știi că muzica mi-a schimbat viața și știi bine în ce fel a făcut-o! Când simțeam că până și iadul ar fi mai plăcut decât să trăiești printre oameni! Și acum… Întorc favorul… Învăț în fiecare zi, trăiesc în fiecare zi viața, ca apoi s-o pot cânta. Și să umplu sufletele oamenilor cu bucurie.„

Cel de-al Doilea Război Mondial aduce cu el atât grozăviile împotriva evreilor, cât și declinul carierei lui Cristian. Ultima parte a cărții își schimbă registrul efervescent și capătă o alură tristă și dezolantă, culminând cu ultima seară pe scenă a artistului celebrat.

Nu trebuie să îți placă muzica de petrecere sau perioada interbelică pentru a savura această carte, lectura își ia vigoarea din entuziasmul lui Cristian, care datorită talentului de povestitor a lui Andrei Ruse reușește să se transpună dincolo de cuvintele cărții. Este ca și cum spiritul artistului pășesc în afara coperților și îți umplu camera cu poftă de viață.

Cariera muzicală l-a făcut nemuritor pe Cristian Vasile, în frunte cu cântecul Zaraza, iar Andrei Ruse ne oferă o ocazie fantastică pentru a-l putea cunoaște mai bine pe omul și artistul din spatele vocii. Merită citită cartea atât pentru narațiunea fluidă și dansantă, cât și pentru reflecțiile din spatele unui om cu suflet de aur. Dar musai, musai să  puneți pe fundal piesele sale celebre, astfel veți fi cu totul transpuși într-o lume diferită.

Zaraza de Andrei Ruse a fost reeditată în această vară la Editura Hyperliteratura și este disponibilă aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s