Recenzie „Treisprezece. Proză fantastică”

Colecția Biblioteca de proză contemporană cuprinde o sumedenie de volume ale scriitorilor români consacrați sau aflați la începuturile literare, ale căror stiluri și subiecte diferă în cele mai mici aspecte. Tocmai de aceea, volumul colectiv Treisprezece. Proză fantastică este unul ce merită cu desăvârșire atenția cititorilor români, aceștia putând prin intermediul unei singure cărți de trei sute de pagini să deguste narațiunile a mai multor autori contemporani.

O să încep prin a menționa faptul că mie mi-a plăcut la nebunie acest volum, mi s-a părut a fi unul închegat, cu povestiri ce oglindesc maturitatea scriitorilor, cu influențe ale fantasticului mai mult sau mai puțin intense, care per total atrag cititorul în mrejele imaginarului.

Alcătuit din șaisprezece povestiri – șaptesprezece dacă ținem cont și de micul prolog semnat de Doina Ruști – volumul se mulează pe gusturile diferite ale fiecărui cititor amator de proză contemporană. Cei treisprezece scriitori care își lasă amprenta asupra narațiunilor sunt: Pavel Nedelcu, Bogdan Răileanu, Iulia Micu, Lucian Mîndruță, Mihai Ene, Cosmin Leucuța, Doina Ruști, Tudor Ganea, Allex Trușcă, Mihail Victus, Octavian Soviany, Iulia Pană și Radu Găvan, cititorul având astfel parte atât de voci narative renumite, cât și de începuturile unor autori tineri.

Fantasticul este cordonul ce leagă povestirile, care pe parcursul volumului se rărește sau îndesește în intensitate. Unele nuvele au parte de o doză substanțială de fabulos, în timp ce în unele se folosește doar un gram de ireal, însă toate se bucură de o porție zdravănă de straniu. Fantasticul nu este tratat în sensul comercial cunoscut de tinerii cititori din ziua de astăzi (fantasy), ci avem abordări clasice sau profunde ce tratează teme existențiale, categorie în care Doina Ruști, Radu Găvan sau Tudor Ganea își fac simțită prezența.

Nici umorul nu este lăsat la o parte, Cosmin Leucuța și Pavel Nedelcu având grijă să adauge și suficientă ironie pentru a ne aduce povestiri hazlii, dar cu tâlc. Tot cu umor negru și ironie din belșug avem și reinterpretarea Vieții de Apoi imaginată de Lucian Mîndruță și Allex Trușcă, care aduc un plus de savoarea lecturii. Octavian Soviany scrie ce știe el mai bine, împletind goticul cu stilul jurnalistic. Iulia Pană se aventurează într-o povestire scurtă, dar concisă de patru pagini, Mihail Victus dublează doza de neobișnuit cu două nuvele solide, Iulia Micu ne invită în absurditatea unui vis, iar Mihai Ene face salturi în timp. Cât despre Bogdan Răileanu, aceste ne aduce o distopie cu și despre cărți, în corelație cu situația culturală actuală.

„Toți bolnavii trăiesc citind, respiră citind. În lipsa lecturii sau în cazul unei pauze de citit prea lungi, pacienții încep să se sufoce și în câteva zile mor. Sunt mulți care cad din senin pe stradă în timp ce merg prin parcuri sau așteaptă la stop. Unii intră în colaps în timp ce conduc autovehicule. Au fost cazuri de piloți de avion care au murit în timpul zborului și aeronavele s-au prăbușit. Dezastre după dezastre. E o boală despre care se știu încă prea puține lucruri. Dar din cei internați în spitale, doctorii au observat că pacienții care aveau cu ei o carte și citeau trăiau mai mult.„ (Înainte să te retragi în lumea ta – Bogdan Răileanu)

Avem parte de o diversificare generoasă în ceea ce privește subiectele, care deși nu sunt pliabile pe toate gusturile, oferă cititorilor o calitate ridicată a narațiunii. Poți să rămâi cu câte ceva din fiecare povestire, mai ales pentru că toate mișună pe lângă percepția schimbătoare a minții omenești asupra realității cotidiene.Pentru mine a fost o lectură rapidă și incisivă, m-am bucurat de fiecare povestire în parte, am descoperit voci noi (pentru mine) ale literaturii românești contemporane, confirmându-mi-se încă o dată că avem cu ce ne mândri.

Recomand volumul publicului matur, care s-a mai întâlnit sau nu cu proza fantastică, care este în căutarea unei lecturi scurte, savuroase, cu iz de thriller pe alocuri, cu tente de distopie, cu pasaje profunde sau umoristice, ce transmit mesaje cu tâlc sau vor să ne dea un wake-up call, cu șaisprezece povești distincte, dar care se aseamănă prin straniu și bizar.

Treisprezece este un volum de care literatura română avea atâta nevoie, o antologie unde imaginarul este lăsat să zburde liber și să delecteze cititorii. Eu sper să mai vedem astfel de proiecte pe piața română de carte pentru că har Domnului, avem scriitori tare buni.

Treisprezece. Proză fantastică este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s