„Povești corecte politic de adormit copiii” de James Finn Garner – reinterpretarea satirică pentru adultul contemporan a basmelor nemuritoare

Cu toții știm povestea Cenușăresei, a Scufiței Roșii, a Prințului broscoi, a lui Hansel și Gretel sau a lui Jack și vrejul de fasole. Însă, oare am stat noi vreodată să ne gândim cu adevărat la conținutul poveștilor, la personajele înfățișate sau la mesajul transmis? Nu cred că adultul se întreabă de ce a lăsat-o mama Scufiței pe aceasta singură în pădure sau de ce Mica Sirenă nu era mulțumită cu propria specie, părintele făcându-și doar datoria de a-i bucura pe cei mici cu lecturarea acestor basme nemuritoare. Cât despre efectul nociv al unor astfel de povețe, nimeni, până în urmă cu vreo câțiva ani, nu se întreba cum de prințesele trebuie mereu salvate de bărbați sau cum de căsătoria cu un mascul și mai apoi procrearea este singura lor dorință.

Ei bine, James Finn Garner se folosește de satiră și mult umor pentru a scoate în evidență nemulțumirile anumitor grupuri de persoane ce cred că basmele cunoscute de zeci de ani de milioane de cititori din întreaga lume trebuie modificate deoarece ascund mesaje vătămătoare pentru creșterea și educația celor mici.

Povești corecte politic de adormit copiii reunește 26 de basme, care nu sunt doar repovestite de scriitorul american, ci sunt și regândite pentru a se supune rigorilor societății în care trăim. Conceptul în jurul căruia este construit întreg volumul este politically corect, un termen ce în ultimul timp atacă orice fel de opinie personală pe care oricine o împărtășește în public. Libertatea de a-ți spune părerea nu este restricționată, însă dacă ceea ce spui nu pune în evidență egalitatea, de orice fel, atunci pregătește-te să fi mustrat.

Eu sunt pro egalitate, fie că vorbim de gen, rasă, sau orice fel de înclinație de orice tip, însă atunci când gusturile ne sunt îngrădite, atunci când preferințele ne sunt judecate doar pentru că o anumită persoană crede că e ofensator, atunci avem o problemă. Egalitatea se poate ușor schimba în înlăturarea oricărui fel de individualitate, concept de uniformizare socială ce nu cred că are rost să mai zic unde duce.

James Finn Garner ne aduce o colecție de povești pe care le îmbracă în haine groase de satiră și pe care le transformă în exemple de râsul lumii (că tot așa se numea și colecția sub numele căreia a fost lansat volumul pentru prima dată la Editura Humanitas). Nu ai cum să nu râzi și să nu te minunezi la felul în care acesta reușește să scoată în evidență realitatea de politically correctness dusă la extrem în care trăim astăzi.

Simple forme de exprimare, cum ar fi pitic, care se pare că jignește acest tip de persoane, trebuie să fie înlocuit cu entități cu dezavantaj vertical. Ca să nu mai zic de Mica Sirenă, al cărei nume este transformat în micuța entitate sireniană. Astfel de exemple sunt expuse cu un umor inteligent de Garner, care schimbă întru totul mesajul basmelor.

Una dintre preferatele mele este povestea reinterpretată a Albei-ca-Zăpada, care încă de la început are grijă să ne amintească de superioritatea rasei albe și cum suntem făcuți să credem că albul este sinonim cu puritatea.

„Odată, foarte demult, trăia o tânără prințesă care nu era deloc dezagreabilă la chip și cu un temperament pe care mulți îl socoteau ca fiind mai plăcut decât al majorității oamenilor. I se spunea Albă-ca-Zăpada, iar acest nume constituia, firește, indiciul unei atitudini discriminatoare prin care se asociază trăsăturile de bunătate și de frumusețe cu lumina, iar trăsăturile de răutate și de urâțenie cu întunericul. Astfel, încă de la o vârstă fragedă,Albă-ca-Zăpada deveni ținta inocentă, dar și norocoasă, a acestui tip de gândire în culor.„

Tiparul general al poveștii este păstrat, cel puțin la început, astfel că mama vitregă a prințesei era geloasă nevoie mare pe frumusețea fetei. Discuțiile în oglindă fac deliciul întregii povestiri, punându-se accent pe problemele femeilor cu propria imagine.

„Oglindă, oglinjoară,

Cine-i cea mai frumoasă din țară?

Iar oglinda îi răspunse?

Ai greutatea corespunzătoare pentru conformația și înălțimea ta,

Dar la delicatețe UAU! nici chiar tu n-o poți întrece pe Albă-ca-Zăpada.„

Ca să nu mai vorbim de final, care amuză prin faptul că mama vitregă și prințesa ajung să fie bune prietene, devenind faimoase la nivel global prin contribuțiile aduse la dezvoltarea comportamentului camaraderesc dintre femei.

Astfel de reinterpretări găsim pentru fiecare basm, toate având parte de finaluri cu totul neașteptate și diferite față de versiunea originală.

Volumul este ideal pentru momentele de detensionare, de relaxare a mușchilor mintali și ai feței, atunci când umorul destinde cititorul. Un alt bonus este lungimea restrânsă a fiecărei povestiri, astfel că cu doar câteva pagini te alegi cu o lectură relaxantă și amuzantă, numai bună pentru pauzele scurte, plimbările cu metroul sau autobuzul sau acele câteva minute înainte de culcare.

Povești corecte politic de adormit copiii de James Finn Garner a apărut în traducerea Feliciei Mardale la Editura Humanitas și este disponibil aici.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s