Recenzie „Era și timpul să aprind iar stelele” de Virginie Grimaldi

Sunt momente când atât viața profesională, cât și cea personală se aglomerează în exces, nelăsând loc pentru timp liber sau momente de respiro. De aceea, atunci se recomandă o lectură ușoară, care să nu solicite mintea prea mult, ci doar să ducă cititorul într-o lume ficțională, unde doar urmărești ca spectator peripețiile prin care trec alții, urmând ca la final să ai parte de un satisfăcător happy-end. O astfel de lectură este și romanul Era și timpul să aprind iar stelele, care se mulează perfect pentru perioadele solicitante, dând cititorului o stare de bine.

Scris de Virginie Grimaldi, una dintre cele mai citite scriitoare franceze din ultimii ani, cartea a fost publicată în traducerea lui Alex. Vlad la Editura Univers, pe site-ul cărora veți putea găsi și alte romane de-ale scriitoarei, cum ar fi O să-nțelegi când o să fii mai mare și Parfumul fericirii e mai puternic în ploaie.

Era și timpul să aprind iar stelele este un roman al reculegerii interioare, unde trei destine pleacă într-o călătorie spre regăsirea de sine. O mamă și două fiice se află într-un impas, atât financiar, cât mai ales emoțional, iar cartea de față ne invită să le acompaniem în drumul spre o viață mai bună.

Anna este o mamă singură de 37 de ani, care de ceva ani se simte tot mai epuizată de muncă și de problemele financiare. Fiicele ei, Chloé, de 17 ani, o adolescentă rebelă, ce deși învață foarte bine la școală, are un comportament mai frivol cu băieții și Lily, de 12 ani, care se simte cel mai bine în lumea ei, poate și din pricina faptului că este constant agresată de colegii de clasă, ambele simt din plin lipsa mamei.

„Este dureroasă trecerea de la copilărie la adolescență, când iluziile se fac țăndări și visele se sparg, ciocnindu-se de realitate. Regret candoarea confortabilă, lumea sigură în care necazurile își iau zborul când faci nani. Regret viața în care nu știam, bula aceea plină de blândețe ai căror paznici erau tata și mama. Înaintez spre maturitate lăsând în urmă pietricele de inocență. Nu vreau să le pierd pe toate. Nu mai vreau să cresc.”

Văzând că prăpastia dintre ea și cele două fiice se adâncește tot mai tare, Anna decide să plece într-o călătorie cu rulota până în țările scandinave. Acest gest nebunesc, având în vedere că somațiile de la creditori nu contenesc a sosi, iar situația la școală a celor două fete nu este tocmai pe roz, vine ca o ultimă opțiune în încercarea de regăsire, atât de sine, cât și ca familie.

„Părinții sunt niște echilibriști. Mergem pe un fir întins între prea mult și insuficient, cu un pachet fragil în brațe.”

Cartea are parte de trei perspective narative, ale mamei și ale fiicelor, astfel că cititorul are parte de trei puncte optice asupra vieții. Se pleacă de la un dezechilibru emoțional, care se încearcă a fi reparat cu ajutorul discuțiilor libere în familie, spațiul restrâns al vehicului nelăsând nici o ușă de fugă. Avem parte de momente de tensiune, certuri, acuze, dar și tandrețe și iubire pură.

Pentru mine a fost o lectură relaxantă, ce m-a purtat pe meleaguri la care pot doar visa, unde nostalgia s-a îmbinat armonios cu puterea interioară. Nici umorul nu lipsește din paginile romanului, care este presărat în doze potrivite și în momentele oportune. E drept că povestea nu are o profunzime desăvârșită, dar se pot învăța multe lecții despre familie și mai ales despre reculegere și regăsirea de sine.

Ar fi ideal dacă toți am putea să ne rezolvăm problemele cu o vacanță prin ținuturile nordice, dar măcar prin intermediul acestui roman putem fi martorii unei renașteri spirituale, ce dă din nou sens vieții. Legătura dintre mamă și copil este puternic dezvoltată în această carte, astfel că o recomand îndeosebi mămicilor care poate se găsesc într-un impas în ceea ce privește gestionarea anumitor emoții în raport cu copii ce cresc și se confruntă cu noi temeri și probleme. Nu este însă doar o carte pentru părinți, ci o lectură ce poate fi o delectare pentru orice cititor în căutare de destindere, peisaje răpitoare, aventură, emoții și creștere spirituală.

Era și timpul să aprind iar stelele de Virginie Grimaldi este disponibilă pe site-ul Editurii Univers, aici.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s