„Povestea lui Lisey este preferata mea.„ – Stephen King
Din zecile de romane și nuvele scrise de acestea, scriitorul american alege acest roman ca fiind preferatul său, așa că această carte e musai de citit. Oare ce argument mai bun de atât aș putea formula eu?
Lansată în octombrie 2006, Povestea lui Lisey a fost recent reeditată în colecția Armada la Editura Nemira. Pentru mine, luna acesta a fost momentul oportun pentru a mă putea bucura de lecturarea acestui roman, fiind o poveste ce ademenește cititorul în mrejele psihologicului horror.
O să încep prin a spune că aceasta este o poveste foarte diferită față de celelalte ale scriitorului din Maine, însă tiparul construcției este același. Lisey Landon își pierde soțul după o căsnicie fericită de douăzeci și cinci de ani. Durerea și doliul nu au scăzut în intensitate nici la doi ani de la tragicul eveniment, astfel că atunci când cineva din exterior încearcă să răstălmăcească moștenirea lăsată de o carieră de mare succes ca scriitor a acestuia, Lisey retrăiește anumite momente cheie din viața cu Scott.
Cu o inimă încă sângerând, Lisey se vede nevoită să apere manuscrisele lui Scott de un individ ce dorește cu ardoare ca aceste colecții de cărți să fie date în grija unei universități. Bineînțeles că ceea ce îl conduce pe acest necunoscut să o hărțuiască pe Lisey este mult mai profund și mai întunecat decât o bibliotecă universitară, misterul și groaza luând controlul asupra narațiunii încă din primele o sută de pagini.
Pe lângă această cursă haotică, cartea ne invită și în trecutul lui Scott, care încă din copilărie poartă după el amprenta horror-ului. Se pare că celebrul scriitor are un loc special în care obișnuiește să călătorească, Bu-Luna, unde o Baltă magică îl vindecă de toate rănile emoționale și trupești. Această lume paralelă ascunde nu doar un refugiu, dar și demoni, cu care Lisey face cunoștință, fiind astfel singura care își înțelege soțul cu adevărat.
Romanul de față ne poartă astfel atât prin nebunia realității, cât și prin cotloanele întunecate ale lumei de dincolo, fantezia și misterul împletindu-se într-un dans fluid și captivant.
Povestea lui Lisey nu este doar un roman horror, ci este și o poveste de dragoste, o povestire a curajului unei văduve îndurerate și o analiză psihologică de excepție asupra complexității minții umane. Este un roman electrizant și viu, unde odată intrat în narațiune, nu ai cum să nu vrei să te afunzi și mai mult în povestea diabolică. Pentru mine a fost o lectură deosebită, total diferită de ceea ce aveam în minte atunci când am citit sinopsis-ul de pe copertă.
Cu toate că este scrisă după calapodul clasic al scrierilor lui King, povestea împarte iubitorii scriitorului în două tabere: you either hate it or love it. Mie mi-a luat câteva zeci de pagini pentru a-i prinde gustul, dar după a mers ca unsă, totul având un „sens haotic„, tipic încrengăturilor lui King.
Cui i-aș recomanda cartea? În primul rând, celor ce sunt familiari cu opera lui King, pentru a citi o poveste altfel față de obișnuitele sale romane cu adolescență înzestrați cu puteri supranaturale, celor ce vor o lectură să îi introducă în spiritul diavolesc specific acestei perioade din preajma Halloween-ului sau celor ce vor să se delecteze cu o carte psihologică ce îmbină elementele horror cu cele de dragoste.
Povestea lui Lisey de Stephen King a apărut în traducerea lui Mircea Pricăjan la Editura Nemira și este disponibilă aici.
P.S. Vara aceasta a apărut și o miniserie cu Julianne Moore în rolul principal, în care Stephen King s-a implicat mai mult decât la alte adaptări ale scrierilor sale, jucând rolul de producător executiv.
Ciobanul de azi 