„Între două lumi” de Suleika Jaouad – jurnalul tulburător al durerii, fragilității și renașterii sinelui din cenușa cancerului otrăvitor

La douăzeci și două de ani ai toată viața înainte. O tolbă plină de vise, un viitor larg deschis și oportunități nenumărate, pe care dacă știi cum să le sortezi, îți pot crea un trai sigur și fericit. O mulțime de planuri avea și jurnalista Suleika Jaouad, care voia să devină corespondent de război. Tânăra se și mută la Paris, unde o va acompania și noul iubit și totul pare să meargă ca pe roate. Însă, totul se năruie atunci când în urma unor controale se descoperă o boală necruțătoare care îi macină la propriu corpul fraged. Diagnosticul de leucemie, cu 35% șanse de supraviețuire, o zguduie atât pe Suleika, cât și pe cei apropiați ei. De acum va începe cursa de supraviețuire, o bătălie lungă și anostă, unde nu doar trupul este ros, ci mai ales psihicul, care se vede nevoit să se confrunte cu posibilitatea morții și a viselor spulberate mult prea devreme.

”Bucuria este o emoție înspăimântătoare, să nu ai încredere în ea, am adăugat eu. Și asta pentru că, în spatele bucuriei, o furtună începea să prindă putere, o presimțire tulburătoare, ceva sălbatic, umed și întunecat se dezlănțuia sub pielea mea.”

Lansat la începutul anului pe piața internațională, volumul Între două lumi cucerește inimile cititorilor prin franchețea unei lupte interioare profunde ce merge pe firul unei călătorii dure prin spitale și săli de chimioterapie, intercalate de momente întunecate de incertitudine și deznădejde. Cartea a fost lansată în această toamnă și la noi, la Editura Humanitas, în traducerea lui Ines Simionescu, Anca Lăcătuş şi Andreea Niţă, care reușesc să surprindă esența din spatele cuvintelor zguduitoare.

”Cu perspectiva morții atât de aproape, ceea ce faci cu atâta plăcere când ești tânăr – să-ți imaginezi viitorul – a devenit pentru mine un exercițiu înspăimântător, care mă arunca în disperare. Cândva, viitorul mi se părea nelimitat. Acum stătea sub semnul damnării – un spațiu întunecat unde nu mă așteptau decât noi tratamente otrăvitoare și incertitudini înfricoșătoare. Gândul la trecut îmi trezea o nostalgie pe care preferam să nu o cultiv, o amintire dureroasă a tot ceea ce pierdusem și pierdeam în continuare: prietenii, tinerețea, fertilitatea, părul, talismanul pe care-l primisem de la părinți în prima zi de chimioterapie, care se pierduse undeva pe drumul dintre spiral și casă; propria-mi minte, deoarece chimioterapia mă făcea să fiu confuză și lentă; credința că voi reuși să supraviețuiesc până la efectuarea transplantului.”

Pentru mine, lecturarea acestui volum a fost una înălțătoare, unde sinceritatea unui suflet muribund scoate la iveală o suferință fizică și psihică îndelungată, ce lovește nu doar pacientul, cât și pe cei din jurul său. Suleika se confesează jurnalului fără a lăsa deoparte detalii jenante sau care ar pune-o într-o lumină nefavorabilă, relatând o călătorie anevoioasă, ce o distruge din toate punctele de vedere. Cancerul o doboară, o ține la pământ mai bine de patru ani de zile și o schimbă complet, urmând ca mai apoi să o învețe, pe calea grea, să se vindece spiritual și să încerce să înceapă o nouă viață.

”Pentru cel care se confruntă cu moartea, doliul începe în prezent, cu o serie de despărțiri intime, prevestitoare, care au loc cu mult înainte ca trupul să-și dea ultima suflare.”

”Cancerul este lacom, m-am gândit eu. Mi-a distrus nu numai corpul, ci și orice am știut despre mine însămi, iar acum metastazase în relația noastră, distrugând tot ceea ce era bun și pur între noi.”

Folosindu-se de un stil informal și fără înflorituri, volumul joacă rolul unui jurnal al durerii și a luptei neîncetate, unde posibilitatea morții tulbură cititorul prin cuvintele simple și neșlefuite, iar sufletul, neputincios, se lasă ciugulit de tratamente și gânduri otrăvitoare. Nu știu dacă se cade să spun că mi-a plăcut cartea, în contextul în care mai bine de jumătate disecă năzuința tremurândă pentru supraviețuire, vindecarea fiind un țel aproape de neatins, cu dese momente de demoralizare. La finalul acestui drum tulburător vine însă verdictul pozitiv, cancerul pierzând lupta. Însă, dacă boala atacă și macină tot ce prinde, viața de după leucemie cunoaște și ea momente apăsătoare, unde pacientul nu se regăsește și aproape că privește cu nostalgie spre patul de spital. Acest lucru se datorează faptului că identitatea personală este complet fărâmițată de duritatea bolii, iar atunci când celule sunt eliberate de subjugarea cancerului, nu rămâne nimic din ceea ce a fost odată o fată tânără, cu vise mărețe.

„Mortalitatea era o duhoare pe care nu reușeam s-o facem să dispară, indiferent cât de mult încercăm.”

Partea a doua a cărții se axează pe drumul spre sine, pe descoperirea unei noi Suleika, care trebuie să o ia de la capăt, să încerce să se integreze în societate și să se descopere pe interior. Aceste pasaje ating cititorul prin greutatea cu care pacientul vindecat de boală este nevoit să să se vindece sufletește. Speranța este ingredientul principal, alături de dorința de a continua și de a nu lăsa ca viața să fie doar despre boală. Pe tot parcursul volumului, Suleika ni se prezintă în cele mai vulnerabile momente, dând voce fricii și neputinței, care este alături de cititor pe tot parcursul lecturii emoționante.

”Cu cât încerc mai mult să-mi găsesc locul printre cei sănătoși și să trăiesc conform așteptărilor mele cu privire la călătoria supraviețuitorului, cu atât mă confrunt cu o disonanță mai puternică între ceea ce ar trebui să fie și ceea ce este.”

Pentru mine, Între două lumi este despre boală și vindecare, despre voință și neputință, despre curajul de a lupta și curajul de a lăsa frica să te învăluie și să te consoleze, despre iubire, devotament și grijă, despre cum să trăiești viitorul în prezent, despre fuziunea și inseparabilitatea dintre trup și suflet, despre fericire în cele mai întunecate momente, despre deznădejde și speranță oarbă, despre ce rămâne în noi atunci când totul e distrus și despre cum renaște spiritul din cenușa dezastrului. Suleika Jaouad așterne pe hârtie mărturia vie a unei boli ce ucide trupul și sufletul, o bătălie care doar prin voință de fier poate fi câștigată.

”Îmi dau seama că dacă aș străbate distanța dintre apropierea morții și reînnoire, în loc să-mi ascund durerea, ar trebui s-o folosesc ca un fel de ghid ca să mă cunosc mai bine. În confruntarea cu trecutul, trebuie să am de-a face nu numai cu durerea pierderii unor oameni, ci și cu durerea pe care eu am pricinuit-o altora. Trebuie să continui să caut adevăruri și mentori pe aceste porțiuni lungi și singuratice de autostradă chiar și atunci – mai ales atunci – când căutarea îmi provoacă disconfort.”

”Prima este călătoria de pregătire și anticipare, când își faci bagajele și visezi cu ochii deschiși. A doua e călătoria în sine. Și apoi – călătoria pe care ți-o amintești.”

Cea mai bună carte de non-ficțiune de anul acesta, de departe, și una dintre cele mai apăsătoare și de impact scrise în ultimii ani ce se axează pe subiectul leucemiei și al descoperirii de sine.

Între două lumi. Amintiri dintr-o viață suspendată de Suleika Jaouad a apărut la Editura Humanitas în colecția memorii/jurnale/biografii și este disponibilă aici.

Publicitate

2 gânduri despre “„Între două lumi” de Suleika Jaouad – jurnalul tulburător al durerii, fragilității și renașterii sinelui din cenușa cancerului otrăvitor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s