Nu am citit nimic de la Peter Handke, scriitor originar din Austria ce în 2019 a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură, așa că am profitat de faptul că ultima sa carte tradusă la noi la Editura ART este foarte subțirică, fiind astfel numai bună pentru a-i gusta stilul. Femeia stângace este mai mult un mini roman, cele 120 de pagini ale sale axându-se pe doar câteva personaje.
Volumul ne spune povestea lui Marianne, o femeie de treizeci de ani, mamă a unui băiețel de opt ani și soția unui director al unei firme de porțelanuri. Atunci când acesta se întoarce dintr-o călătorie de afaceri, Marianne are o revelație tulburătoare despre cum Bruno, soțul ei, o va părăsi. Această premoniție sumbră nu este dată la o parte de Marianne, care decide să ia ea frâiele unei eventuale viitoare despărțiri și își alungă bărbatul de acasă. Va urma o perioadă de adaptare pentru un stil de viață fără un bărbat să îi ghideze mișcările, aceasta trebuind să jongleze cu creșterea unui băiețel energic și propriile emoții și temeri legate de singurătate.
Avem așadar o intrigă bine definită, care se vrea a se concentra în jurul unei experiențe ce disecă singurătatea și depresia, punând accentul și pe importanța femeii într-o familie și cum rolul soției este atât de des așezat în spatele bărbatului, ca și cum cei doi parteneri nu sunt egali în drepturi și îndatori. Naratorul atinge în câteva momente puncte cheie în ceea ce privește această discrepanță socială și familială, rezultând în cugetări și epifanii menite să o ajute pe protagonistă să treacă peste perioada de criză.
„Traiul de unul singur generează cea mai glacială ți mai scârboasă durere: aceea a deșertăciunii. Atunci ai nevoie de oameni care te învață să-ți dai seama că nu ai decăzut chiar atât de mult.„
Cu toate că romanul este foarte scurt, stilul este sacadat, fără o fluiditate specifică narațiunii, ceea ce face ca lecturarea să fie una greoaie. Subiectul este unul ce invită la cugetare și introspecție, însă naratorul nu prea reușește să implice emoțional cititorul, creionarea personajelor făcându-se la rece și impersonal. Mie mi-a fost foarte greu să mă atașez de vreun personaj sau să rezonez cu deciziile acestora, ceea ce a făcut ca volumul să mi se pară o poveste mediocră, de la care nu m-am ales cu prea multe.
Ulterior am aflat că romanul a fost adaptat și într-un film scris și regizat tot de Peter Handke, ceea ce a explicat puțin cadențarea narațiunii. Cartea are însă și câteva momente strălucite, când plonjăm în străfundurile protagonistei, dând peste temeri și emoții profunde. Aceasta trece printr-un proces de eliberare, ceea ce aduce cu sine și o depresie apăsătoare, care însă odată depășită, alungă amenințările din afară și se concentrează pe esența din interior.
Chiar dacă această lectură nu a fost tocmai pe gustul meu, vreau să continui să îl descopăr pe Handke, mai ales pentru că este laureat al Premiului Nobel, iar Editura ART are și o serie de autor dedicată acestuia. Dacă ar fi să recomand această mică cărțulie, aș putea spune că povestea este adresată celor ce sunt în căutarea unei narațiuni fragmentare, unde dialogul este aproape inexistent, iar emoția se transmite printre linii.
Femeia stângace de Peter Handke a apărut în traducerea Corinei Jiva la Editura ART și este disponibilă aici.
Ciobanul de azi 