Recenzie „Big Sur” de Jack Kerouac

Ca orice cititoare care se respectă, am citit și eu în liceu Pe drum, romanul cult al lui Jack Kerouac, care țin minte că mi-a plăcut mai ales datorită discursului libertin al naratorului. De aceea, am fost tare curioasă și de volumul Big Sur, considerat ca fiind una dintre creațiile de vârf ale americanului.

Față de romanul ce l-a făcut celebru și care încă este citit și iubit de tinerii din ziua de azi, Big Sur este o varianta mai scurtă și mai puțin aventuroasă a aceleași voci narative, Kerouac chiar menționând la începutul romanului faptul că opera sa este de fapt o singură carte și doar din cauza obiecților editorilor a împărțit poveștile în mai multe romane. Așadar, dacă ai citit și îndrăgit Pe drum, cu siguranță trebuie să încerci și Big Sur, care este în esență o parte din Legenda Duluoz, operă ce însumează amintirile scrise din mers ale libertinului scriitor.

Apărut pentru dată în 1962, Big Sur ne invită în culisele unei crize existențiale avute de alter ego-ul autorului, Jack Duluoz, care încearcă să fugă de faima covârșitoare dobândită în urma publicării romanului Pe drum. Protagonistul profită de bunătatea unui prieten și decide să petreacă câteva săptămâni izolat, într-o cabană aflată lângă stâncile pădurilor din Big Sur. Această solitaritate îi dă eroului nostru diferite stări, de la nervozitate, eliberare, libertate, la tulburări și crize ale conștientului.

Acesta ajunge să petreacă doar trei săptămâni în această cabană, timp în care scrie chiar și un poem alambicat, cu multe sunete inventate și fanteziste. Poemul ne este prezentat ca un bonus la finalul cărții, trăgând astfel cortina peste o narațiune cu accente bizare, ce te duce cu gândul la o înșiruire liberă de gânduri. Dezinvoltura cu care protagonistul își lasă la vedere trăirile este datorată și vulnerabilității cu care este nevoit să se confrunte într-un astfel spațiu deschis și pustiu cum este marginea pădurii și a fiordurilor. Natura îl aduce față în față cu propriile temeri și neliniști, care ajung să fie insuportabile și astfel acesta decide să se întoarcă la civilizația din San Francisco.

Reunirea cu câțiva prieteni duce la o descătușare psihică a lui Jack, care este imediat atras spre beții și petreceri târzii. Toate acestea, plus câteva întâmplări ce includ și apropierea de sexul feminin formează romanul Big Sur, care te duce imediat cu gândul la perioada verii, atunci când vântul adie ușor, iar cerul îți e prieten de nădejde.

Pentru mine a fost o lectură plăcută, am citit cartea dintr-o ședere, narațiunea având o fluiditate energică, tipică stilului clasic a lui Kerouac. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mai mult Pe drum, poate pentru că acolo suntem martorii unor mai multe evenimente sau poate pentru că impactul spiritului libertin a fost mult mai mare la prima lectură. Însă, recomand atât Pe drum cât și Big Sur, care deși se pot citi fără probleme ca lecturi individuale, au parte de o continuitate firească. Nici aspectele legate de criza conștientului nu sunt de lepădat în romanul de față, naratorul venind cu câteva momente cheie ce fac ca volumul să capete și o nuanță profundă, ce invită cititorul al introspecție.

„Pentru că până la urmă marea trebuie să fie ca Dumnezeu, Dumnezeu nu ne cere să ne plângem și să suferim și să stăm lângă mare noaptea în frig doar pentru a scrie sunete inutile, la urma urmei El ne-a dat instrumentele încrederii în propriile puteri pentru a străbate mortalitatea vieții nasoale în drum spre Paradis, sper eu – Dar niște amărâți ca mine nici măcar nu știu asta, când ne dăm seama, suntem uluiți – Ah, viața e oricum o poartă, o cale, un drum spre Paradis, de ce să nu trăiești pentru distracție și bucurie și dragoste sau pentru vreun soi de fată de lângă foc, de ce să nu te lași dus unde te duce dorința și să RÂZI… dar am fugit de pe țărm și nu m-am mai întors niciodată fără cunoștințele alea secrete: că nu mă voia acolo, că fusesem de la bun început nebun să stau acolo, marea își are valurile, omul își are focul lângă care stă, punct.„

De asemenea, se pare că Kerouac a scris romanul în doar zece zile, ceea ce face ca experiența lecturii să fie una și mai intensă, cu un flux al narativ aproape delirant, cititorii fiind martorii unei crize de talent, tulburări și revelări copleșitoare.

Big Sur de Jack Kerouac a apărut în traducerea lui Vlad Pojoga la Editura Polirom și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s