Cred că mi se trage de la Între două lumi, dar au început să îmi placă cărțile ce transmit experiența revelatoare a cuiva, putând astfel să extrag idei pe care aș putea să le aplic și în viața mea. Călătorie în jurul omului are la bază jurnalul de memorii ale biologului Alexandru N. Stermin, care cu puțin timp înainte de a împlini treizeci de ani decide să plece într-o călătorie în jurul lumii. Această decizie vine după ce viața profesorului de la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității Babes-Bolyai din Cluj-Napoca părea că stagnează, acesta simțindu-se ca un copil mare, nu ca un adult cu planuri mărețe de viitor. Nu puțini sunt cei care se pot regăsi în situația lui Alexandru, asta în ciuda faptului că acum marea majoritate poate dispune de o educație înaltă, cu resurse multiple și idei de joburi aproape infinite. Însă, Alexandru își conștientizează starea de langoare psihică și decide să își caute răspunsurile în jungla amazoniană.
„N-am lăsat acasă nici o întrebare, le-am luat pe toate, că nu ocupă spațiu, întrebările ocupă timp. Uneori, nu doar că îl ocupă, dar îl și dilată. Dacă e o întrebare mai serioasă și te confrunți conștient cu ea, chiar anulează timpul, timp care, într-o călătorie în jurul lumii, poți spune că nu există, atâta vreme cât fusul orar se schimbă mereu. Oricum le luam pe toate, și să fi vrut să le las în urmă, n-aș fi putut să fac asta!„
Volumul lui Alexandru N. Stermin are mai multe componente: una este partea de jurnal, unde ne împărtășește prin ce a trecut, atât fizic, cât și mintal, alta este partea de analiză și introspecție raportată la trecut și la viitor, iar cea de-a treia se axează pe o parte mai științifică, un fel de manual de biologie legat de natura ce ne înconjoară. Pentru mine, care nu am nici un fel de studii superioare în ale științei, această a treia parte a mers puțin mai greoi, înaintând mai lent printre definiții și teorii. Însă, naratorul a avut grijă să revină mereu la propriile experiențe, să își bazeze ideile pe trăirile din junglă sau din celelalte două mari orașe vizitate în aceeași călătorie: Los Angeles și Beijing.
„La sfârșitul acestei experiențe plină de contraste, mi-am dat seama că fiecare junglă a trezit în mine sentimente diferite și a mobilizat părți diferite ale structurii mele interioare. În Amazonia, am explorat anumite valențe din ființa mea, distincte de instrumentele pe care le-am scos din mine ca să interacționez cu jungla din L.A. sau cu cea din Beijing. E un lucru firesc, m-am adaptat, iar adaptarea m-a făcut să mă schimb. Păream un alt om în fiecare loc și modul de interacțiune cu mediul din jur mă definea atunci, pe moment.„
Lectura volumului este una lină, ce cu fiecare nou capitol descoase nucleul plin de întrebări și frământări ale sufletului omului. Naratorul ni se prezintă în forma sa cea mai vulnerabilă, chestionându-și trecutul și privind cu temere asupra viitorului. Înainte de a pleca în această călătorie, Alexandru trece printr-o criză existențială ce se întâlnește tot mai des la tinerii din ziua de azi, când nu ai o temelie concretă și nu știi pe unde să o apuci. Însă, sensul acestei expediții nu este unul bine definit, ci lasă loc pentru orice, naratorul vrând să aibă o experiență neșlefuită, unde hazardul să joace rolul principal. Tocmai de aceea, scopul călătoriei acestuia nu era un țel de atins, ci o ocazie de a se lăsa uimit și transformat.
„Călătoria mea n-a avut un sens, deci nu avea cum să fie ratată sau împlinită, dar a existat și există încă în mine, prin momentele ei pline de semnificație, așa cum e și viața mea, care n-are un sens, deci n-are cum să fie ratată sau împlinită, ci este înșiruirea momentelor pe care mă străduiesc să le simt ca să le învălui cu semnificație, adică să le trăiesc. Iar a trăi cred că este un dans al întâlnirii continue dintre viață și moarte.„
Pentru mine, cartea lui Stermin a adus o oază de junglă, atât Amazoniană, cât și de metropolă, unde întrebările existențiale își găsesc răspunsuri prin experiențele inedite, asta dacă le lăsăm să ne surprindă. Rolul nostru, al omului de rând, este adus în discuție de narator, care combină știința cu credința, rezultând astfel un discurs ce împacă două registre, al memoriilor și al afectațiunii cu cel științific și exact.
Cred că volumul se potrivește tuturor, mai ales pentru că toți avem momente când ne simțim neinspirați sau când nu știm pe unde să o apucăm sau la cine sau ce să apelăm pentru direcții, iar acest jurnal poate fi folosit ca sursă de inspirație pentru o minte mai limpede, unde nu destinația este cheia, ci drumul și experiențele. Aflăm câte puțin despre noi în timp ce putem analiza sau mai bine spus, ne putem inspira din călătoria lui Alexandru.
„Îmi amintesc cum, în jungla Amazonului, după prima noapte dormită în hamacul suspendat din mijlocul pădurii am scris într-o scrisoare așa: N-am simțit niciodată forța, energia și puterea viului așa cum o simt acum, în mijlocul junglei. Poate că o să vină o vreme când specia noastră n-o să mai fie pe Pământ și în Univers, dar viața din noi și din toate o să continue să existe cât va exista Universul. Când noi o să încetăm să mai fim, viața asta, care a trecut și prin noi, o să meargă înainte.„
Călătorie în jurul omului de Alexandru N. Stermin a apărut în această toamnă în colecția Știință la Editura Humanitas și este disponibilă aici.
Ciobanul de azi 