Anul acesta m-am bucurat de lectura a câtorva clasici ai genului gotic, prin care se numără Dracula și Frankenstein și uite că sfârșitul lui 2021 mă prinde alături de un clasic al genului science-fiction, Omul invizibil. Lansat pentru prima dată în 1897, romanul a devenit o carte-cult ce a inspirat milioane de cititori și scriitori din întreaga lume. Farmecul cărții se datorează ingeniozității cu care a fost construită povestea, ce deși poate părea simplă și nesofisticată, este cu siguranță o lectură de căpătâi a genului SF.
H.G. Wells construiește cu grijă povestea omului invizibil, nepunând accent pe partea științifică, ci pe partea morală a personajului. Griffin este un cercetător talentat, care după mulți ani de experimente descoperă soluția magică ce îi permite corpului său să devină invizibil. Negândindu-se la consecințe, acesta înghite licoarea și astfel se produce fenomenul incredibil. Însă, ceea ce la început era o oportunitate uriașă, dându-i cercetătorului o libertate absolută, se transformă într-o cursă pentru supraviețuire.
De fiecare dată când iasă în public, Griffin trebuie să se înfășoare în pansamente și haine largi, tocmai pentru a încerca să nu lase spațiile esențiale goale la vedere.
„Căci omul care stătea înfipt acolo, gesticulând și urlând explicații fără noimă, era până la guler ca oricare om în toată firea, iar apoi numai exista nimic – nici urmă de cap!„
Romanul debutează cu venirea Omului invizibil la hanul La Poștalionul cu Cai, unde se cazează, adăpostindu-se de gerul de afară. Acesta își petrece tot timpul în cameră, cu draperiile trase și înconjurat de jurnale și sticluțe chimice, spre mirarea localnicilor. Curiozitatea acestora nu îl deranjează în mod special pe oaspetele misterios, însă atunci când în sat se produc furturi suspecte, atenția sătenilor se îndreaptă direct către Griffin.
Curând, aceștia vor afla de starea specială a acestuia, însă pentru niște minți simple de la țară, o astfel de minune științifică nu poate fi văzută decât cu ochi suspecți și cu mare incertitudine. Omul invizibil fuge, lăsând însă în urmă munca sa de-o viață. Cum va încerca să își recupereze caietele care ascuns secretul transformării sale și dacă va putea fi prins veți putea afla dacă lecturați cele aproape 200 de pagini.
Pentru mine a fost o lectură plăcută și rapidă, nu am putut să nu remarc inventivitatea cu care Wells a creat un așa personaj complex, mai ales pentru acele vremuri. Stilul este unul necomplicat, fără înflorituri inutile, totul bazându-se pe personajul principal. Acesta este centrul acțiunii și al descrierii, celelalte personaje jucând doar roluri de suport, punându-l pe acesta în antiteză cu anumite caracteristici și moravuri. Griffin nu este un erou, cu toate că reușește imposibilul, acesta trecând repede de partea întunecată a succesului. Romanul se concentrează pe partea întunecată a științei și felul în care este afectată chiar și o minte luminată a unui savant inteligent. Umanitatea, dar mai ales dezumanitatea este punctul central al cărții, protagonistul folosindu-și descoperirea în scopuri egoiste și malefice. Ceea ce începe ca un experiment revoluționar se transformă într-un eșec al moralității, Omul invizibil neîmpărtășind cu restul lumii acest proiect, ci decide să aleagă calea individualității și a terorii.
Recomand cu mare căldură cartea, este o poveste provocatoare ce ridică multe întrebări despre cine suntem cu adevărat și cine am putea deveni dacă ne-am lăsa pradă dorințelor primare. O adevărată capodoperă SF cu un erou din gama monstrului lui Frankenstein sau Dracula, unde întunericul și ale sale unghere intime sunt exploatate de-a lungul unei lecturi intense bine construite.
Omul invizibil de H.G. Wells a apărut în traducerea Antoanetei Ralian la Editura Paladin și este disponibil aici.
Ciobanul de azi 