Ciobanul de azi

Îmi place tare mult stilul blând și sincer al lui Matt Haig, cărțile lui vin pe lângă poveștile minunate și cu o atmosferă cozy și relaxantă, unde speranța nu încetează să strălucească. De aceea, iarna aceasta am știut ce cărți vreau să citesc pentru a intra în spiritul sărbătorilor și pentru a simți magia Crăciunului din plin. Seria cărților de Crăciun ale lui Matt Haig este formată din Un băiat numit Crăciun, Fetița care a salvat Crăciunul, Eu și Moș Crăciun și Spiridușa adevărului. În limba engleză mai există o carte, tot cu Spiridușa adevărului în prim-plan, de care sper eu să ne bucurăm anul viitor.

Primele trei volume formează o trilogie mai închegată, cu povești atât pentru cititorii de peste 8 ani, cât și cu un mesaj călduros pentru oricine nu a uitat cum este să fii copil. Cea de-a patra carte este axată pe un personaj secundar din primele trei cărți, fiind potrivită pentru câteva minute de relaxare și amuzament.

De luni bune mi-am propus ca în decembrie să fac un mini maraton cu aceste cărți crăciunistice ale lui Haig, știind că poveștile se leagă între ele. Și bine am făcut, pentru că am avut parte de patru zile magice, cu reni, spiriduși, troli, cadouri și un Moș Crăciun cu inima mare. Universul creat de Haig prin intermediul acestor personaje este unul cu adevărat impresionant, fiind cu siguranță unele dintre cele mai bune cărți dedicate acestei minunate sărbători și un must-read pentru această perioadă.

Un băiat numit Crăciun

„O imposibilitate este o posibilitate pe care încă n-ai înțeles-o.„

Așa cum îi stă bine unei serii, primul volum ne spune povestea din spatele lui Moș Crăciun și felul în care acesta a ajuns să fie cea mai iubită persoană din lume. Însă, contrar aparențelor, viața lui Moș Crăciun nu a fost tot timpul numai lapte și miere, iar cadourile de Crăciun nu veneam mereu în mii de saci. Pe când era doar un băiețel de unsprezece ani, Moș Crăciun trăia o copilărie săracă, alături fiind doar de tatăl său și de șoarecele Miika. Numele lui era Nikolas și rămase în urmă cu ceva timp orfan de mamă. Tatăl său îl iubea foarte mult, dar slujba sa ca tăietor de lemne cu ziua nu le aducea prea multe pe masă. Așa că an de an Nikolas putea doar să viseze la cadourile din vitrinele magazinelor, acasă așteptându-l doar o păpușă sculptată dintr-un nap putrezit.

Aceste neajunsuri nu îl făceam nefericit pe Nikolas, care știa că iubirea tatălui este cel mai important dar. Însă, atunci când tatăl său primește o ofertă de nerefuzat ce i-ar putea scoate pe cei doi din sărăcie, decide să îl lase pe fiul său alături de sora sa cea nesuferită și să se îmbarce într-o călătorie până la Polul Nord în căutarea unei dovezi că elfii există.

Trec câteva săptămâni agonizante alături de mătușa cea rea și după ce observă că tatăl său nu mai vine înapoi, Nikolas decide să plece în căutarea lui. Drumul pâna la Polul Nord este anevoios, cu multe peripeții și situații critică, dar într-un final dă peste Elfhelm, ținutul elfilor. Ce se va întâmpla în continuare veți putea afla doar dacă citiți romanul, însă povestea ne promite o mulțime de aventuri printre care se numără situația la limită în care se găsește ținutul elfilor din cauza faptului să spiritul Crăciunului și bunăvoința sunt la cote scăzute, iar NIkolas pare să fie singurul care să poată repara lucrurile.

„Uneori a crede este la fel de important cu a ști.„

Tare mult mi-a plăcut acest roman, este o poveste închegată și captivantă despre puterea bunăvoinței. Iubirea este întotdeauna o armă bună pentru a lupta cu răutatea, iar spiritul Crăciunului poate topi chiar și cele mai înghețate inimi. Dacă ar fi să rezum întreg romanul la un singur cuvânt, acela ar fi magic deoarece povestea are ceva incredibil, spectaculos și feeric ce atrage cititorul de toate vârstele, îl ține ancorat în acțiune și îi deschide inima pentru a lăsa vraja sărbătorilor să aducă veselie și bucurie.

Fetița care a salvat Crăciunul

„Magia poate fi găsită oriunde, dacă știi cum să te uiți după ea.„

Volumul a doilea continuă evenimentele ce au avut loc în prima carte, unde magia sărbătorilor de Crăciun își face simțită prezența (și) datorită cadourilor lui Moș Crăciun.

Amelia Wishart este o fetiță de nouă ani care își petrece zilele curățând hornuri pentru a o ajuta pe mama sa bolnavă să pună ceva mâncare pe masă. Este tot timpul alături de pisoiașul Căpitan Funingine, așa că strâmtoarea hornurilor nu o deranjează. Însă, atunci când mama sa moare, Amelia este închisă într-un azil cu alți copii orfani, unde viața de zi cu zi nu lasă loc speranței sau bucuriei. Forțată să facă munci grele toată ziua, Amelia începe ușor-ușor să uite de magia Crăciunului și de orice fărâmă de fericire pe care a avut-o vreodată. Cum dă acest lucru peste cap barometrul lui Moș Crăciun și de ce e în pericol întreg Crăciunul veți putea afla din paginile acestui roman emoționant, unde brutalitatea unei vieți de orfan se poate transforma prin credință și încredere într-o licărire de speranță pentru întreaga lume.

Față de primul volum, această carte este mult mai profundă, tratând subiecte tulburătoare, cum ar fi violența și abuzurile asupra copiilor din orfelinate. De aceea, mesajul speranței este unul și mai puternic față de primul volum, bunătatea făcându-și loc printre dărâmăturile tristeții. Haig folosește același tipar al copilului orfan pentru ambele volume, vrând să inspire speranță tuturor cititorilor. Aventura pe tot parcursul romanului este la cote înalte, ba mai mult, la un moment dat își face simțită prezența și Charles Dickens, care ce să vezi, este un mare iubitor de pisici și care ajunge să aibe grijă de Căpitanul Funingine pentru ceva timp.

„Charles Dickens iubea pisicile. Într-adevăr, chiar în dimineața aceea scrisese cuvintele Ce dar mai mare există decât dragostea unei pisici.„

Tare mult mi-a plăcut și această carte, care în ciuda subiectului mai dur abundă în magie și speranță. Este incredibil cum Haig reușește prin deznădejde și tristețe să transmită atât de multă emoție și bunătate. Atât cititorii mici, cât și cei mari, pot învăța din exemplul Ameliei, acest roman fiind ca o lecție de viață în ceea ce privește tăria de caracter, empatia, curajul și cum anumite împrejurări potrivnice pot fi transformate în șanse.

,,Oare știi cum funcționează magia? Acea magie care îi face pe reni să zboare pe cer? Cea care-l ajută pe Moș Crăciun să călătorească prin toată lumea într-o singură noapte? Cea care poate opri timpul în loc și îți poate îndeplini toate visele?
Cu speranță. Așa funcționează.
Fără speranță, n-ar exista magie.
Nu Moș Crăciun, Blitzen sau vreunul dintre ceilalți reni fac magia posibilă în noaptea de Ajun.
Ci orice copil care vrea și își dorește ca ea să se petreacă. Dacă nimeni nu și-ar mai dori-o, n-ar mai fi nicio magie.”

Eu și Moș Crăciun

„Acasă nu e un loc, cum orice copac știe. Îți porți casa cu tine oriunde te duci.„

Cel de-al treilea volum al seriei ne aduce în inima Elfhelm-ului, unde totul pare să meargă normal. Însă, pentru Amelia este mult mai greu decât și-ar fi imaginat să fie singurul copil printre atâția elfi. Cu toate că este mai mult decât recunoscătoare că a scăpat de chinurile orfelinatului și acum se poate bucura de dragostea lui Moș Crăciun și a Mamei Crăciun, Amelie nu își găsește locul și se vede mereu cu un pas înapoi. Cursurile la școală o dau peste cap, nu este de folos la nici o slujbă pe care o încearcă și zborul cu sania, singurul lucru pe care ar vrea să îl facă, o face să fie arătată cu degetul de comunitate după ce distruge cel mai nou model de sanie.

Totul pare să meargă pe dos și Amelie chiar crede că locul ei nu este printre elfi, ci poate ar trebui să se întoarcă printre oamenii din Londra. Însă, atunci când un iepuraș de Paște și armata sa amenință bunăstarea Elfhelm-ului, Amelie știe că trebuie să facă tot ce îi stă în putință să salveze pitorescul sat și implicit, viitorul Crăciunului pentru milioane de copii din întreaga lume.

Din cele trei volume, acesta pare să fie cel mai domol din punct de vedere al nivelului de profunzime. Este o lectură ce readuce la viață personajele deja devenite clasice, cărora le sunt adăugate un strop mai mult de amuzament și inocență. Avem parte de noi aventuri prin Polul Nord, dar și de un război între elfi și iepurași, făcându-se o aluzie la cine e mai iubit – Paștele sau Crăciunul.

Soarta Crăciunului este din nou pusă în pericol, așa că Moș Crăciun și ai săi buni prieteni sunt nevoiți să apere cu orice preț magia sărbătorilor. Nu ai cum să te plictisești de universul creat de Haig, cititorii de toate vârstele având parte de o nouă poveste magică menită să îi aducă mai aproape de spiritul Crăciunului.

Spiridușa adevărului

„Oriunde s-ar afla și orice zi ar fi

Un singur lucru ea poate rosti.

La fel cum pisicile fac miau și vacile fac mu

Spiridușa adevăru-l spune, atât și altceva nu.„

Ca o extensie a trilogiei Un băiat numit Crăciun, Haig își răsfață cititorii de toate vârstele cu acest minunat volum, ce deși abundă în amuzament și situații poznașe, are parte și de o doză consistentă despre cum cuvintele pot face minuni, oferindu-le celor mici ocazia să învețe despre adevăr, prietenii, răbdare și acceptare.

Cartea se învârte în jurul Spiridușei adevărului, care atunci când a fost mică a fost vrăjită de mătușa ei să spună mereu adevărul, oricât de incomod ar fi. Această calitate de a fi mereu sincer cu cei din jur nu este atât de benefică pentru spiridușă pe cât s-ar crede. Nici faptul că nu poate înflori adevărul sau să îl spună într-o manieră mai delicată nu o ajută, astfel că eroina noastră își petrece zilele în casă, alături doar de șoricica Maarta.

Blestemul, așa cum îl numește ea, de a spune mereu adevărul o împiedică pe Spiridușă să aibă orice fel de prieteni, asta până când o cunoaște pe Aada, o fetiță din Helsinki care se pare că are nevoie de mult ajutor pentru a trece printr-o situație grea acasă.

Pe parcursul micului volum, textul ritmat captivează cititorul cu personaje precum Spiridușa, elfii, trolii sau fetița cea nevoiașă. Totul curge ca o mică povestioară cu tâlc, unde cei mici sunt învățați despre adevăr și cum prieteniile cele mai puternice sunt bazate pe această importantă calitate. Nu am putut să nu surâd la anumite scene, Haig având un stil aparte de a povesti, cu mult umor, dar și emoție.

Tare mult mi-a plăcut această serie crăciunistică a lui Haig, cred că aceste volume sunt lecturile perfecte pentru a intra în spiritul Crăciunului și pentru a aprinde magia sărbătorilor. Este ceva aparte în stilul lui Haig, care se folosește de personaje duioase pentru a transmite emoție și căldură, având grijă să presare și câteva lecții importante de viață. Bunătatea și prietenia sunt principalele trăsături ale acestor volume, care nu țin cont de vârsta cititorului, atâta timp cât acesta le citește cu inima deschisă.

Pe lângă textele atent create de Haig, volumele încântă ochii cititorilor cu ajutorul ilustrațiilor deosebite realizate de Chris Mould. Fiecare volum prinde viață datorită acestor ilustrații ce scot în evidență punctele cheie ale narațiunii. Nu cred că se putea o combinație mai bună între cuvânt și desen, totul formând un univers magic unde cititorii se pot retrage pentru a simți dragostea și fericirea sărbătorilor.

Cu ajutorul acestor volume Haig își pune amprenta nu doar asupra cărților pentru copii, dar aduce un plus lecturilor crăciunistice, acest sezon minunat fiind mai bogat și mai special datorită universului fermecător al lui Nikolas și al Ameliei. Aceste cărți devin lecturi clasice ale sezonului rece, mulți deja citindu-le an de an înaintea Crăciunului. Un lucru e clar, merită să citiți seria Un băiat numit Crăciun, indiferent de vârstă, cărțile fiind adevărate capodopere ale genului crăciunistic.

Un băiat numit Crăciun, Fetița care a salvat Crăciunul, Eu și Moș Crăciun și Spiridușa adevărului au apărut în format hardcover în imprintul Bufnița Nemi și sunt disponibile pe site-ul Editurii Nemira aici.

P.S. Tocmai s-a lansat pe Netflix și adaptarea cinematografică a primului volum, așa că magia Crăciunului este gata să intre în casele noastre atât pe hârtie, cât și prin televizor.