Ciobanul de azi

Și uite că am ajuns să citesc și eu uimitorul roman DUNE. De ceva timp tot zic că vreau să citesc cel mai apreciat roman SF, ce deși a fost publicat în 1965 încă continuă să atragă milioane de fani în întreaga lume datorită complexității sale. Curiozitatea pentru această carte a crescut considerabil în ultimii ani grație noii adaptări cinematografice ce a fost lansată în toamna acestui an. Regizat de Denis Villeneuve, noul film atrage o nouă generație în fascinata lume de pe Arrakis, unde viermii giganți nu sunt singurii răufăcători ai planetei, politicile și intrigile fiind cele mai veninoase și mortale acțiuni.

„Frica este ucigașul minții.„

Cu toate că în mod normal citesc cartea întâi și după mă uit la film (sau dau direct skip filmului), în cazul lui Dune am așteptat să văd ecranizarea și după m-am aventurat în lumea cărții. Motivul pentru această decizie a fost faptul că literatura science-fiction nu se numără printre preferatele mele, însă de cum am pășit cu mintea pe Arrakis am știut că Dune este o lume de neratat.

„Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale.„

Așa se face că la început de an nou m-am decis să citesc Dune, atât romanul original, cât și romanul grafic apărut recent în colecția proaspăt lansată Armada Comics la Editura Nemira. Și boy, oh, boy, peste ce capodoperă literară am dat! Cred cu fermitate că ceea ce Frank Herbert a creat este absolut genial, un imperiu interplanetar plasat într-un viitor îndepărtat, cu teme și profunzimi ce scot în evidență situația actuală a omenirii, cu intrigi și pasiuni arzătoare, care pur și simplu vrăjesc cititorul.

În linii mari, prima carte a seriei Dune ne trimite pe planeta Arrakis, care tocmai și-a schimbat guvernarea. Casa Atreides este trimisă de Împărat să conducă planeta nisipoasă, unde cultivarea mirodeniilor înnebunește oamenii, la propriu și la figurat. Mirodenia este cea mai importantă substanță din univers, astfel că jocurile politice din spatele guvernării planetei țin mult de statut și de partea financiară, lăsându-i la o parte pe fremeni, băștinașii locului, care sunt persecutați și vânați de autorități. În centrul acțiunii îl avem pe Paul Atreides, moștenitorul Casei cu același nume, care la doar cincisprezece ani promite să fie speranța lumii de pe Dune. Astfel, cartea se învârte atât în jurul lui Paul și inițierea sa pe dunele nisipoase, dar și jocurile politice dintre Casele Atreides și Harkonnen, actuala și fosta guvernare a planetei.

„O lume se sprijină pe patru lucruri: Învățătura celor înțelepți, dreptatea celor mari, rugăciunile celor credincioși și dârzenia celor bravi. Dar toate astea nu înseamnă nimic fără un conducător care cunoaște arta guvernării.„

Nu vreau să vorbesc mai mult despre subiectul cărții, pe internet găsindu-se o sumedenie de recenzii și rezumate, așa că o să mă concentrez strict pe felul în care am perceput eu povestea. Nu numai că povestea te atrage ca un magnet de la începutul cărții, dar te ține ancorat în magia SF, cititorul neavând altceva de făcut decât să se lase cuprins de vraja lumii unice create cu atâta desăvârșire de Herbert. Este incredibil cum scriitorul american a reușit să făurească o așa poveste, mai ales că a făcut-o în urmă cu opt zeci de ani. Geniul său creativ s-a materializat în această operă ficțională de excepție, unde detaliile alcătuiesc o lume imaginară hipnotică. 

Pot afirma și eu că Dune este o capodoperă literară ce își merită cu vârf și îndesat laudele și locul în fruntea romanelor SF și nu numai. Cartea are și rol modelator pentru cititori, care se pot regăsi în personajele ce abundă în diversitate și profunzime. Cu toate că la început totul poate părea copleșitor, având parte de o multitudine de nume și obiceiuri noi, dar pe cum înaintezi în lectură te scufunzi în lumea Dune, transformându-te din spectator neutru în coechipier al unei Case.

„Nevoia persistentă de un univers logic și coerent este profund ancorată în inconștientul uman. Dar universul real se află întotdeauna cu un pas în afara logicii.„

Și dacă lumea Dune este o aventură bogată în sensuri sociale, religioase, economice și tehnologice, romanul grafic este o călătorie vizuală de excepție. Adaptat de fiul lui Frank Herbert, Brian Herbert, alături de Kevin J. Anderson, romanul se bucură de ilustrațiile foarte bine definite ale echipei Raul Allen și Patricia Martin, care reușesc să dea viață acestui măreț univers. Tare mult mi-a plăcut și adaptarea grafică, cred că detaliile legate de nume sau geografie sunt bine scoase în evidență, iar textul este bine condensat cu ajutorul replicilor înțelept alese. Este ca și cum te-ai uita la un film, totul bucurându-se de o fluiditate satisfăcătoare.

Eu nu pot decât să vă îndemn să descoperiți lumea fascinantă a universului Dune, cred că acest prim roman al seriei este într-adevăr o carte genială, excelent scrisă, cu teme veșnic actuale într-o lume unde intrigile fac legea, cu tipologii umane profunde, o ambianță hipnotizantă și un stil de scriere fără cusur. Pentru mine Dune s-a cocoțat în lista cu cele mai bune lecturi citite până acum, ce în ciuda celor șapte sute de pagini spune o poveste alertă și antrenantă, emoționantă și crudă, de care nu ai vrea să te desparți. Și tocmai de aceea, seria ne bucură cu încă alte cinci romane, la care însă nu mă grăbesc să ajung, vrând să savurez și să rumeg acest prim roman.

Dune de Frank Herbert a apărut în traducerea lui Ion Doru Brana la Editura Nemira și este disponibil aici. Tot la Nemira, în colecția Armada Comics a apărut în traducerea lui Dan Doboș Dune. Romanul grafic – Cartea I, care este disponibil aici.