Ciobanul de azi

Cum ar fi o lume fără cărți sau fără povești? Deprimantă, pustie, fără culoare, fără viață. Între paginile cărților găsim informații noi, relaxare, bună dispoziție, umor, povești de viață cutremurătoare, lecții de viață, suspans, dar mai ales, magie. Tocmai de aceea, dacă nu avem povești în viața noastră, pierdem farmecul imaginației, aceea lume unde ne putem refugia și putem visa cu ochii deschiși. Alex Donovici scrie o poveste, destinată în primul rând copiilor, despre cum ar arăta o astfel de lume, golită de cărți și magie.

Ale și Sufletul Cărților ne spune povestea unei fete de 10 ani, Alexia, Ale pe scurt, care trăiește într-o lume din viitor unde cărțile sunt dispărute de zeci de ani. Nici măcar părinții ei nu le-au mai prins, asta după ce un eveniment tulburător i-a împiedicat pe oameni să mai iasă din case. Cărțile au fost înlocuite cu telefoane, calculatoare sau tablete, iar cuvântul scris pur și simplu a fost dat la o parte. Singura care își mai aduce aminte de frumusețea și bogăția cărților este stră-străbunica lui Ale, care a fost bibliotecară în oraș. Ca și cadou pentru cea de-a zecea aniversare a sa, Ale primește de la stră-străbunica, numită pe scurt Buni, ultima carte rămasă în lume. Din prima clipă fetița este vrăjită de cartea de povești și este pentru totdeauna cucerită de magia ce o conține. Și pentru că vrea ca și cei din jurul ei să se bucure de această experiență, Ale pornește într-o aventură ce o duce pe urmele bibliotecii locale, unde Sufletul Cărților, care este și soțul lui Buni, este prins captiv în interiorul sălilor de lectură.

„ – Ce sunt acelea povești?

– Un fel de aventuri pe care nu le vezi ca la televizor ori pe tabletă, ci doar le citești. Și apoi le vezi cu mintea ta. În mintea ta, chiar dacă ai ochii închiși. Sau deschiși.„

Volumul nu doar că este o lectură relaxantă, dar este și o ocazie minunată de a ne aminti de ce iubim cărțile. Cititorul împrumută ochii personajului principal și descoperă din nou, ce încântătoare sunt poveștile și cât de mult avem nevoie de cărți în viețile noastre de zi cu zi.

Pe lângă narațiunea închegată, personajele încântător construite și mesajul valoros, cartea se bucură și de talentul artistului Leonid Gamarț, care dă viață textului cu ajutorul unor ilustrații voioase și jucăușe.

Tare mult mi-a plăcut volumul, cred că este o lectură perfectă pentru copiii de peste zece ani, dar poate fi citită cu ușurință și de cititorii ce iubesc cărțile și fantezia pură pe care acestea le cuprind. Cei mici învață despre cât mult avem nevoie de poveștile în viețile noastre, iar cei mari își aduc aminte de ce s-au îndrăgostit de citit. Nu am putut să nu remarc și actualitatea poveștii, scriitorul inspirându-se din înclinația tot mai aprigă pentru tehnologie și de virusul ce ne macină în ultima vreme, cu ajutorul cărora scrie un scenariu trist și înălțător în același timp despre viitorul cărților.

„Cărțile au fost cele mai minunate obiecte care au existat vreodată pe acest pământ. Erau scrise cu tot felul de vopseluri, tuș ori cerneală pe papirus, pe hârtie ori chiar pe piei de animale. Mii de ani, oamenii au pus în cărți tot ce au făcut mai valoros. Au notat cele mai importante descoperiri pe care le-au făcut, ce au iubit mai mult, ori ce i-a speriat mai tare. Au scris despre ce le-a dat putere, cum au trăit și de ce au murit. Între coperțile fiecărei cărți era ascunsă câte o lume întreagă cu locuri, lucruri și ființe reale ori fantastice. În unele era prins trecutul, așa cum a fost el, sau viitorul, așa cum și-l imaginau cei care le scriau. Cu întâmplări fantastice, incredibile, magice. În cărți, orice era posibil. Vorbeau chiar și câinii. Și, poate cele mai frumoase, fata mea, erau cărțile cu povești pentru copii. Splendidele povești care începeau de obicei cu „A fost odată ca niciodată…”. Aceste cuvinte deschideau larg porțile spre tărâmul Imaginației. Imaginația este cea mai mare forță din Univers, Ale.„

Ale și Sufletul Cărților de Alex Donovici a apărut la Editura Curtea Veche Publishing și este disponibilă aici.