Sunt anumite cărți ce au puterea de a fermeca o lume-ntreagă, indiferent de țară sau rasă. Un astfel de exemplu este și romanul Ai toată viața înainte, scris de Romain Gary sub pseudonimul Émile Ajar. Cartea nu doar că adăpostește o poveste sensibilă și înduioșătoare, dar este o lectură presărată cu mult umor și lecții de viață.
Ai toată viața înainte ne prezintă povestea lui Mohamed, Momo pe scurt, un tânăr arab ce a fost crescut de Madam Roza, o evreică ajunsă la o vârstă înaintată, ce își bălăngăne grăsimea în exces urcând și coborând scările blocului. Madam Roza a trecut prin multe, de la timpul petrecut în lagărul de la Auschwitz, la prostituția de pe străzile Parisului, însă nu s-a dat bătută niciodată. Și pentru că odată cu înaintarea în vârstă corpul nu o mai recomanda pentru munca de pe străzi, Madam Roza și-a schimbat slujba, având grijă de copiii celorlalte prostituate astfel încât Asistența Publică să nu îi ia.
„Oamenilor le trebuie milioane și milioane ca să se simtă interesați și nu pot să le-o iei în nume de rău, căci cu cât ești mai mic, cu atât contezi mai puțin…„
Momo a fost abandonat de părinți la vârsta de 3 ani și uite că anii au trecut iar aceștia tot nu au mai venit după el. Băiatul tânjește după atenție și afecțiune, dându-se mereu în spectacol sau căutând probleme. Relația dintre Momo și Madam Roza este un punct principal în carte, cititorul având prilejul de a-i urmări pe cei doi cum strigă unul la altul, dar și cum iubirea își face loc printre neajunsuri și sărăcie.
„Se poate trăi fără iubire?„
Momo nu este privat de greutățile vieții, acesta crescând printre prostituate, drogați și criminali, însă sufletul micuțului rămâne inocent. Pentru un copil de zece ani (sau paisprezece cât se dovedește că are Momo de fapt), viața este văzută dintr-un unghi umil și sensibil, unde iubirea ar însemna atenție și băgare în seamă, nevoi de care acesta nu prea are parte în mahalala în care își duce traiul modest.
Ceea ce face ca această carte să fie și mai specială este faptul că povestea este narată de Momo cu o sinceritate aparte, specifică vârstei. Acesta nu urmează un tipar anume când își exprimă gândurile, ci se lasă dus de instinct, totul decurgând normal și fără ocolișuri.
„Am remarcat adesea că oamenii ajung să creadă ceea ce zic, au nevoie de așa ceva pentru a putea trăi. Nu că fac pe filosoful, da’ chiar sunt convins că-i așa.„
Pentru mine a fost o lectură tristă, dar extrem de plăcută, cu multe momente emoționante, cu adevăruri despre lume pe care un om mare nu le-ar rosti cu atâta franchețe ca Momo, cu pasaje amuzante și un final sfâșietor. Pe la începutul cărții mă gândeam că povestea seamănă cu un film văzut anul trecut, dar nu eram sigură, însă pe parcurs am știut cu siguranță că așa este. The Life Ahead se numește pelicula italiană, ce o are în frunte pe măreața Sophia Loren și care este disponibil pe Netflix. Tare mult îmi plăcuse filmul la vremea respectivă, vi-l recomand cu drag, mai ales pentru că avem și un român în distribuție.
Cui recomand Ai toată viața înainte? Tuturor! Este o carte sensibilă și mișcătoare, o poveste de viață ce ne pune față-n față cu propria viață, ce ne trezește la realitate atunci când ne gândim numai la probleme noastre și uităm să îi apreciem pe cei din jur. Romain Gary plămădește un destin încercat de mic, dar care pentru că nu își pierde speranța, este răsplătit cu alinare și tărie pentru a merge mai departe. Avem cu toții de învățat din povestea lui Momo, astfel că lectura invită cititorul la cugetare și reflecție, totodată dezvelind și substraturile multiple ale omului. Nu putem alege familia unde ne naștem, dar putem alege cum să ne raportăm la greutăți.
„- Nu trebuie să plângi, micuţul meu, e natural ca bătrânii să moară. Tu ai toată viaţa înainte.
Încerca să mă sperie, ticălosul, sau ce naiba? Am remarcat totdeauna că bătrânii zic „eşti tânăr, mai ai toată viaţa înainte”, cu un surâs cumsecade, de parcă asta le-ar face plăcere.„
Ai toată viața înainte de Romain Gary (Émile Ajar) a apărut în traducerea lui Laszlo Alexandru la Editura Univers și este disponibil aici.
P.S. Dintr-un motiv sau altul, cartea aceasta mi-a adus aminte de Omul cu marioneta, tot de la Editura Univers, unde singurătatea unui bărbat trecut de prima tinerețe alină și doare în același timp. O recomand și pe aceasta cu mare drag.
Ciobanul de azi 