M-am îndrăgostit de poezia Svetlanei Cârstean la începutul lui 2021, când am savurat volumul Sînt alta, o frumoasă pledoarie pentru sinele ascuns, ce stă pitit înăuntrul nostru și care mocnește când și când. Am știut că vreau să mai citesc și alte poeme de la ea, așa că atunci când Editura Nemira a anunțat că reeditează primele ei volume, le-am pus imediat pe lista scurtă de lecturi de la începutul anului.

Floarea de menghină este volumul de debut al poetei născute în Botoșani, o carte ce a fost primită cu brațele deschise atât de critici, cât și de cititori. Pentru mine, cartea se încadrează în mai multe tipare, atât ca manifest literar, răzvrătire a unui suflet ce a trecut prin multe nedreptăți în perioada comunistă, jurnal de gânduri și emoții sau salvare pentru cei ce se simt strâmtorați în propria piele.
„Sînt femeie,
corpul meu pluteşte de atîta timp,
deasupra apelor întinse, alb ca o lumină de lună,
impudică și tăcută.
Sînt o mamă nemiloasă.
care-şi îmbrățișează copilul,
pînă la sufocare, il face iarăși una cu ea însăşi,
ca altădată,
cînd burțile mari erau camere umbroase de odihnă,
erau încăperile bune dinspre stradă,
camerele vacanței veșnice,
fără durere, fără lacrimi,
erau locul acela unde nimeni nu se desparte de nimeni.
Sînt o femeie, adesea urîtă,
corpul meu era ieri o barcă de hîrtie
l-am aruncat în joacă pe suprafața acestei ape,
sperînd să mă ducă departe.
Azi sînt balena ucigaşă,
adesea frumoasă,
care-şi aşteaptă pescarul.”
Tonul volumului este unul direct și hotărât, ca și cum eul liric s-a pregătit de multă vreme pentru această răzbucnire, ca și cum cuvintele se cereau a fi scrise, a fi scoase la lumină. Este ca o revărsare a tuturor nemulțumirilor, îndoielilor, fricilor și temerilor. Acest volum nu este un simplu jurnal al eului, ci o voce pentru toți cei ce au trecut prin comunism, care au fost nevoiți să i se supună și care s-au simțit subjugați de un sistem politic defect. Însă, cum sufletul omului găsește mereu o cale de a răzbate, de a-și întinde aripile, în fabrica distrugătoare de vise a comunismului a răsărit o floare, un fir de speranță ce nu poate fi zdrobit, fiind singurul lucru ce i-a ținut pe mulți pe linia de plutire. Svetlana dă glas acestei speranțe, dar nu uită să își verse și amarul propriu și personal, dând astfel o notă intimă textului.


Am continuat mini maratonul Svetlana Cârstean cu volumul Gravitație, care deși are parte de aceeași voce puternică, se deosebește de prima carte prin tonalitatea mult mai calmă, mai echilibrată, mai matură într-un fel. Eul liric și-a revărsat toate ofurile în Floarea de menghină, iar acum se poate concentra pe sinele interior, pe emoțiile personale. Durerea este încă un laitmotiv al poeziei Svetlanei, care se lasă scos la lumină prin intermediul versurilor pline de însemnătate.
”Unii au murit și nu mai sînt
alții nu au murit și nu mai sînt
alții dorm deja
eu
sînt o fată zdravănă care
nu-ncetează să sară
gravitația-i cel mai simplu
de demonstrat. oricît de sus
ai sări
te întorci mereu de unde-ai plecat.”


Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mai mult Gravitație, Floarea de menghină fiind construit mai mult pentru cei ce au trecut prin comunism, care știu ce a însemnat și cum s-a simțit aceea perioadă.

Și dacă tot am prins gustul poeziei Svetlanei, nu am putut să nu recitesc și volumul Sînt alta, unde am redescoperit multe poeme profunde, în unele m-am regăsit, în unele mi-au văzut oglindite propriile emoții și temeri, iar în unele am regăsit refugiu și înțelegere.
„I-am spus.
Sînt alta.
N-are nici un rost să-mi faci portretul.
Sînt mereu alta.”


Nu pot decât să recomand poezia Svetlanei Cârstean și să vă invit să o treceți prin propriile filtre și emoții, să o lăsați să vă învăluie și să vă panseze rănile și să lucrați împreună la descoperirea unui sine mali calm și mai iubitor. Refugiu, relaxare și ecou al emoțiilor ascunse este poezia Svetlanei și un bun tovarăș în vremuri tulburi, așa cum sunt cele pe care le trăim acum. Citiți poezie, citiți-o pe Svetlana Cârstean!
Floarea de menghină, Gravitație și Sînt alta au fost publicate la Editura Nemira și pot fi găsite aici (Gravitație este momentan indisponibilă, dar sunt sigură că o să mai apară un nou tiraj curând)

Un gând despre “„Floarea de menghină”, „Gravitație” și „Sînt alta” de Svetlana Cârstean – refugiu, relaxare și ecou al emoțiilor ascunse”