„sleep paralysis” de Ana-Maria Anania – ecou al durerii, al traumei și al emoțiilor răscolitoare

Unul dintre motivele pentru care am vrut să fac acest maraton de poezie contemporană feminină a fost ca să pot ajunge la cartea Anei. Știam că va fi o carte pe gustul meu pentru că eu mai citisem versuri de-ale ei în urmă cu ceva timp, însă, tocmai pentru că deja gustasem din poezia ei puternică știam că am nevoie de o anumită stare pentru a mă lăsa scufundată în intimitatea și profunzimea eului liric. Ana-Maria Anania nu oferă cititorului o lectură plăcută, ba din contră, te pune față în față cu proprii demonii și propriile trăiri ascunse, te ține legat de o oglindă ce îți imită adâncul sufletului, ducându-te cu gândul la propriile experiențe ce stau ascunse după paravanul banalului cotidian.

„când eram copil,
mi-am mâncat pleoapele
să am ochii mereu deschiși.„

sleep paralysis este așadar mai mult decât un obișnuit volum de poezii, este o a doua entitate a eului liric, un baraj ce adună toată spuma emoțiilor, toate vergeturile sufletului și ridurile inimii. Este ecoul durerii și proiector al traumei. Este pancarda nemulțumirilor sociale și jurnal de confesiuni. Este ceea ce un poet adevărat știe să facă, să dea glas unei nemulțumiri ce este atât de intimă și profundă, încât să jeneze cititorul, să îl pună în situații incomode și să îl preseze să reflecteze la propria realitate și unghere ascunse.

Am citit acest volum cap-coadă cu un nod în gât, sau mai bine spus, cu un mănunchi de noduri în inimă, fiecare vers având o forță incredibilă. Poezia Anei este plină de imagini dure și reale, o colecție vie de gânduri. Fiecare cuvânt se scaldă într-o sinceritate brută, iar poemele adunate laolaltă formează un întreg, care deși e viermănos în interior, e și înălțător și plin de curaj.

„bunica e o rană care nu se va cicatriza niciodată„

E greu de crezut că acesta este debutul editorial al Anei, sleep paralysis cuprinzând poeme închegate și bine definite. Frica este o stare normală pentru un debutant, dar în poezia Anei este un antonim, eul liric decojind orice urmă de nesiguranță, lăsând ca tot adevărul și orice nemulțumire să lumineze printre crăpăturile unei societăți defecte.

„poezia e un cearșaf mototolit de cuvintele-trupuri care se caută cu disperare„

Nu vreau să mă lungesc prea mult, cred că cel mai bine este să gustați singuri poezia aspră, dar totuși caldă a Anei, să o lăsați să vă întrepătrundă și să vă îmbrățișeze. Citiți poezie contemporană, citiți-o pe Ana pentru că volumul sleep paralysis promite o călătorie intimă înspre adâncurile sufletului, cu opriri în cotloanele răcoroase ale durerii și sejururi bogate în emoții crude și nefiltrate. Am simțit multă amărăciune și chin interior în poezia Anei, dar și iubire și dăruire. Acest volum este un sacrificiu al tinerei poete, care și-a rupt o parte din suflet, a plămădit-o și ne-a dăruit-o nouă cititorilor, să ne ofere alinare în vremurile grele. De-abia aștept să îți citesc următoarele volume de poezie, Ana!

„nu mai sunt om. sunt o galerie de tablouri nereușite.
culorile morții s-au scurs în sufletul-canal, însă rădăcinile
suferinței îmi brăzdează acum tot corpul. le numesc vergeturi
maturate, ca să nu le spus cicatrici.„

sleep paralysis de Ana-Maria Anania a apărut la Cartea de după și este disponibil aici. Iar pe Ana o găsiți atât pe Facebook, cât și pe Instagram.


Un gând despre “„sleep paralysis” de Ana-Maria Anania – ecou al durerii, al traumei și al emoțiilor răscolitoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s