„Din iad. O autopsie a lui Jack Spintecătorul” de Alan Moore – capodopera grafică ce explorează dedesubturile întunecate ale minții umane

Dacă îți plac cât de cât filmele atunci nu ai cum să nu fi auzit de Jack the Ripper, aka Jack Spintecătorul, un criminal al secolului al XIX-lea care a băgat spaima în locuitorii Londrei. Acesta nu a ucis la întâmplare, ci și-a ales un grup de cinci femei, pe care pur și simplu le-a măcelărit cu sânge rece, acesta fiind și motivul pentru care lumea s-a temut de mânia sa. Ei bine, oare ce este mai înspăimântător – o poveste despre un criminal în serie sau o poveste despre un criminal în serie spusă maiestuos de unul dintre cei mai buni artiști grafici din toate timpurile? Alan Moore își arată talentul în toată splendoarea sa în romanul grafic Din iad. O autopsie a lui Jack Spintecătorul.

Aceasta este a doua mea întâlnire cu stilul lui Moore, prima fiind Watchmen, o scriere impecabilă ce explorează dedesubturile supereroilor, nu degeaba fiind numit de mulți critici și cititori ca fiind cel mai bun roman grafic din toate timpurile. Și dacă nu credeam că Watchmen poate fi surclasat, ei bine Din iad este o operă monumentală, o saga a întunericului și a umbrelor sufletului, unde ungherele cele mai ascunse și mai de temut ale ființei umane sunt scoase la lumină într-un exploziv și complex roman grafic.

Așa cum îi spune și titlul, romanul ne duce pe urmele lui Jack Spintecătorul, Alan Moore combinând mai multe surse apărute de-a lungul istoriei, peste care a presărat și propria imaginație, propriul scenariu cu privire la cine a fost Jack și de ce a ales să curme viața a cinci lucrătoare sexuale. Calea pe care Moore pășește este cea în care Jack Spintecătorul este de fapt doctorul William Gull, o respectată figură în comunitatea londoneză. Datorită talentului său, cât și a faptului că face parte din frăția masonilor, Sir William Gull devine unul dintre apropiații Reginei Victoria a Marii Britanii. Acesta lucru nu se lasă doar cu laure și beneficii materiale, dar și cu sarcina de a scăpa familia regală dintr-un scandal ce poate fi devastator pentru monarhie.

Nepotul Reginei, prințul Albert Edward, are parte de o tinerețe destrăbălată, care duce la o căsătorie clandestină cu o femeie ușoară, cu care și așteaptă un copil. Și dacă oamenii Reginei au reușit să îi despartă pe cei doi, închizând-o pe femeie într-o instituție ce trata bolile mintale, ei bine, se pare că un grup de cinci lucrătoare sexuale decid să profite de această informație și să șantajeze casa regală. Că doar acest acest lucru poate funcționa atât de ușor, nu-i așa? Normal că Regina ripostează și îi cere ajutorul lui Sir William Gull, care are mână liberă să facă tot ce crede cuviință să facă această cerere de șantaj să dispară.

Atât i-a trebuit lui Gull, care acum, prin puterea și cunoștințele date de frăția masonilor, este revigorat și transpus într-o lume imaginară din mintea sa, unde el are dreptul de a înfăptui ritualuri întunecate, moartea acestor cinci femei facilitându-i aceste procedee sumbre. Și uite așa începe masacrul din toamna lui 1888, când William Gull se transformă în Jack Spintecătorul, iar străzile Londrei devin suportul central al ritualurilor masonice ale doctorului.

„- Sunt niște nenorocite de femei, Netley, care amenință Coroana. Amenințarea trebuie eliminată. Mă înțelegi?

– Da, dle. Să scăpăm de ele, deci.

– NU, dle! Nu „să scăpăm de ele„, căci asta-i crimă ordinară, demnă doar de niște golani ordinari. Eu vorbeam de o treabă importantă, Netley. O treabă importantă. O treabă IMPORTANTĂ trebuie să fie abordată din mai multe unghiuri. Gândește-te la legendele clasice, cu straturile lor de semnificație. Diana, de pildă: este ea doar un BASM antic? Un SIMBOL care trimite la vise și feminitate? O PRINȚESĂ devinizată pe vremuri? Un mit? Un simbol? O poveste? Sau ORAȘUL ăsta, în sine o treabă măreață, nu-i așa? Cu multe NIVELURI și COMPLEXITĂȚI.„

Mai multe despre acțiunile lui Gull nu vă spun, cert este că Moore invită cititorul în mintea și sufletul (dacă chiar are așa ceva) talentatului doctor. Am rămas surprinsă când am aflat că identitatea lui Jack Spintecătorul nu este știută cu exactitate nici astăzi, la mai bine de 200 de ani de la crime, iar povestea din paginile acestui roman este doar o versiune imaginată de Moore, dar care este una bazată pe cele mai plauzibile probe.

Tare mult mi-a plăcut cartea, în ciuda faptului că nu am putut să o citesc prea târziu în seară. Nu numai că romanul abundă în profunzime și mister, dar este, cel puțin din punctul meu de vedere, cea mai bună variantă a unei legende sângeroase, cea mai bună metodă prin care un simbol al întunericului cum este Jack Spintecătorul poate fi reprezentat pe hârtie. Moore te atrage pe străzile Londrei a anului 1888 și îți oferă o experiență de neuitat, un spectacol al cruzimii umane, dar și o meditație a adâncurilor minții.

„Ne aflăm în cea mai extremă și desăvârșită regiune a minții umane, un infern nebulos al sub-coștientului. Un abis radiant unde oamenii se întâlnesc cu ei înșiși..i În iad, Netley. Ne aflăm în Iad.„

Cartea are elementele unui roman de prim rang, unde ambiția și groaza se împletesc într-un recital al răului și al cotloanelor întunecate. Personajele sunt minuțios conturate, insistându-se asupra aspectelor morale, romanul oferind câteva exemple ale depravării și ale empatiei. Frumusețea nu lipsește din dansul morții, pasajele debordând în lumină și vitalitate. Întunericul este elementul central al cărții, toată povestea fiind șoptită din spatele lunii, ca și cum lumina zilei ar spulbera magia.

Și că tot am pomenit de magie, naratorul are grijă să includă și câteva elemente fantastice, multe detalii din jurul doctorului Gull învârtindu-se în jurul frăției masonilor și ale lor scopuri și mijloace obscure. Cartea lui Moore depășește linia unui simplu roman ficțional, și se îndreaptă spre o amplă lucrare filozofică, a cărui fir narativ se deapănă de-a lungul a paisprezece capitole, un prolog, un epilog și două anexe.

Ilustrațiile color realizate de Eddie Campbell sunt cireașa de pe tortul răului și al magiei negre, iar din peisaj nu lipsesc scenele explicite de amor sau crimă. Tocmai de aceea, romanul este destinat personajelor mature, atât ca urmare a ilustrațiilor erotice și sângeroase, cât și datorită mesajului mult mai profund ce este ascuns în spatele replicilor. Cartea invită cititorul la reflecție, mai ales spre finalul textului, când personajul principal are parte de o serie de revelații cu privire la viitorul omenirii.

Din iad este o lectură extrem de captivantă, dar nu este pentru oricine. Ai nevoie de starea necesară pentru a absoarbe piesele puzzle-ului creat de Jack Spintecătorul și pentru a putea înțelege dedesubturile din spatele universului sângeros creat de Moore. Eu am devorat cartea, am fost imediat prinsă în vraja naratorului, iar la final am pendulat între uimire și groază. Timpul petrecut cu acest roman a fost împărțit între textul bine conturat și ilustrațiile vii, totul reușind să dea viață unei meditații sumbre asupra răului și a binelui. Din iad nu depășește neapărat Watchmen, ambele romane merită citite, ambele caută înțelesuri dincolo de aparențe, ambele sunt lucrări bogate în mesaje ascunse și ambele sunt lucrări extraordinare de ficțiune. Alan Moore este un povestitor desăvârșit, de la care sper să citesc și celelalte cărți traduse la ART Grafic, ca V de la Vendetta sau BATMAN. Gluma ucigașă.

Din iad. O autopsie a lui Jack Spintecătorul de Alan Moore a apărut în traducerea lui Alex Văsieș la Editura ART Grafic și este disponibil aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s