Poezia se mulează după trăirile, amintirile și experiențele fiecărui cititor. Versurile rareori au aceeași însemnătate pentru toți cititorii, mai ales dacă acestea exprimă emoții puternice și profunde.
„poezia e un cearșaf mototolit de cuvintele-trupuri care se caută cu disperare„ – sleep paralysis de Ana-Maria Anania
Am început acest maraton de poezie contemporană feminină cu un singur gând în minte – să descopăr cât mai multe voci lirice bune ale literaturii românești ce își dau frâu liber eului lor interior. Și peste ce poete minunate am dat! Svetlana Cârstean, Denisa Spiridon, Livia Lucan-Arjoca, Victoria Tatarin, Emanuela Ignățoiu-Sora și Ana-Maria Anania sunt cele șase glasuri ce m-au acompaniat de-a lungul a opt volume de poezie dură, emoționantă, tulburătoare, caldă și vindecătoare.
Am ales să citesc atât poete deja bine înfipte în paradisurile poeziei, cât și voci tinere, debutante, dar care s-au dovedit a fi adevărate forțe ale sensibilității interioare. Nu o să mă lungesc foarte mult în articolul acesta, am scris despre fiecare întâlnire în parte pe blog, așa că mai jos o să trec puțin în revistă ideile cu care am rămas.
Am dat startul maratonului cu Svetlana Cârstean, pe care am citit-o pentru prima dată anul trecut, cu ocazia lansării volumului Sînt alta. Acum am recitit acest volum, căruie i-am adăugat primele sale lucrări – Floarea de menghină și Gravitație, recent reeditate la Editura Nemira. Tare mult mi-au plăcut toate cele trei volume, și nu aveau cum să nu îmi placă, Svetlana scriind o poezie în care cititorii găsesc refugiu, relaxare, ecou al emoțiilor ascunse și un bun tovarăș în vremuri tulburi, așa cum sunt cele pe care le trăim acum.
Am continuat cu o tânără poetă ce a dat glas amorului cu patos din tinerețe. Denisa Spiridon debutează în lumea editorială la Editura Heyday Books cu volumul poezie, mentă și încă ceva…, lectură ce se mulează cel mai bine pe gustul cititorilor ce trec prin aceleași stări în prima lor iubire. Pentru mine a fost o lectură rapidă, ca și vâltoarea sentimentelor din sufletului unui proaspăt îndrăgostit. Cu siguranță Denisa ne va mai bucura și cu alte creații poetice, talentul clar se vede că e acolo.
Pe Livia Lucan-Arjoca am întâlnit-o datorită asociației lansate chiar de ea, 7ARTE, unde se ocupă cu proiectul smARTkid. Și dacă îți trebuie o voce caldă și îngăduitoare atunci când lucrezi cu copiii, aflăm că Livia este în suflet o poetă minunată, cu o voce lirică pătrunzătoare. Eu i-am citit cel de-al doilea volum al său – 1 + 1 > 2 care se focalizează pe trăirile mamei, cu frământări și bucurii, dar și cu menținerea vie a flăcării dintre cei doi părinți. Tare mult mi-a plăcut cartea și sper să ajung să îi citesc și primul volum, Ruj pe icoane, ambele fiind recent reeditate la Casa de Pariuri Literare.
Au urmat mai apoi două volume de poezie lansate anul trecut la Casa de Pariuri Literare. Victoria Tatarin își îndreaptă atenția spre zbuciumul eului său interior și își varsă toate frustrările și nemulțumirile în volumul ???. Am rămas profund impresionată de talentul ei imens, această carte fiind scrisă la frageda vârstă de 18 ani, vârstă ce nu se cunoaște în versurile sale puternice.
Emanuela Ignățoiu-Sora mi-a ajuns la suflet cu volumul Clinamen (Poem în trei glasuri), unde frica este elementul central și seva din care aceasta și-a extras energia lirică. Îmi place tare mult un vers dintr-o poezie de-a ei – „Cum îmblânzim frica?„ – această întrebare cuprinzând întreaga esență a volumului, fiind un vers ce promite atât de multă emoție și profunzime, invitând totodată cititorul la reflecție și introspecție.
Am încheiat maratonul cu o prietenă dragă, Ana-Maria Anania, care de curând și-a scos poezia în lume. sleep paralysis, apărut la editura Cartea de după, este rupt din sufletul Anei, fiind un mănunchi al fricilor, temerilor, răzvrătirilor, dar și un buchet al iubirii și emoției. Fata asta știe să scrie poezie, iar acest volum este dovada vie a talentului ei ce crește pe zi ce trece, de aceea eu de-abia aștept să îi citesc și cel de-al zecelea volum.
Acest maraton a fost odihnă pentru sufletul meu, a fost un tratament alinător pentru viața ce de multe ori parcă îmi scapă de sub picioare. Am avut nevoie de aceste lecturi, pe care nu le puteam alege mai bine. Martie e luna femeii și tocmai de aceea m-am concentrat asupra poetelor, dar cred că în orice lună, săptămână sau zi ne putem bucura de vitalitatea versurilor scrise de vocile feminine. Literatura română contemporană are multe nume bune, multe talente ce îi îmbogățesc repertoriul, iar aceste șase scriitoare fac ca poezia noastră să dea glas emoțiilor ascunse cu care ne confruntăm în adâncurile sufletului. Citiți literatură românească, citiți poezie contemporană feminină și nu numai. Eu una de-abia aștept următorul maraton de poezie, pentru că aceste câteva zile m-au reîncărcat sufletește.
Ciobanul de azi 