Abia aștept acel moment din lună când savurez un nou roman de la Agatha Christie! ☺ Personajele, acțiunea, suspansul și finalul sunt la cote înalte de fiecare dată, astfel că acele câteva ore de relaxare sunt mereu garantate atunci când citesc ceva de la Regina Crimei. Tocmai de aceea am și lansat #provocareaAgathaChristie în urmă cu doi ani de zile, știind că vreau să citesc toată opera prolificei scriitoare britanice.

Pentru luna aceasta am ales să mă transpun pe plajele cu soare și apă cristalină și am ales de pe raft Misterul din Caraibe. Aceasta este a noua carte din seria ce o are în prim plan pe Miss Marple, care schimbă puțin decorul din pitorescul St. Mary Mead, bucurându-se de o binemeritată vacanță pe nisipurile din Caraibe.
„Miss Marple fusese crescută în respectul pentru adevăr și era din fire o femeie care nu mințea niciodată. Însă în anumite ocazii, când considera că este datoria ei s-o facă, putea să spună cele mai gogonate minciuni, dând impresia că rostește adevărul gol-goluț.„
Nepotul lui Miss Jane Marple o trimite pe mătușa sa favorită într-o vacanță la soare pentru a se întrema și relaxa. Aici, aceasta dă peste o mulțime de oameni din lumea bună a Angliei sau a Americii și peste mulți vorbăreți ce pot discuta ore în șir despre vrute și nevrute. Un astfel de gură-mare este și maiorul Palgrave, care într-o seară îi povestește lui Miss Marple despre cum a aflat el de la cineva despre o persoană ce se pare că a reușit să scape nepedepsit cu cel puțin două crime. Și se pare că ar avea în portofel și o poză cu acest criminal, pe care deși urma să i-o arate bătrânei sale interlocutoare, a băgat-o imediat înapoi după ce se pare că văzuse ceva, sau mai bine zis, pe cineva, peste umărul simpaticei bătrânuțe. Și cu toate că povestea este în sine foarte interesantă, Miss Marple nu o bagă prea mult în seamă. Dar, a doua zi, maiorul este găsit mort, iar respectiva fotografie nu este de găsit.
Oare maiorul l-o fi văzut pe criminal în stațiunea din Caraibe? Să fi fost aceea persoană cea care l-a omorât? Unde este fotografia incriminatorie? Sau a murit de cauze naturale, așa cum crede doctorul care l-a examinat? La toate aceste întrebări, și multe altele, răspunde acest mister polițist de sub 300 de pagini.

Romanul merge pe făgașul clasic al scrierilor polițiste ale Agathei, o introducere captivantă, unde ni se prezintă minuțios și cu multă savoare personajele principale, crima, ce îi ia pe mulți prin surprindere, ancheta, la care se bagă pe nepusă masă Miss Marple și finalul în care aceasta rezolvă triumfător cazul. Bineînțeles că printre aceste puncte se strecoară și elementele ce sudează întreaga narațiune, cum ar fi misterul, suspansul, răsturnările de situație, umorul, ironia și descrierile captivante ale locurilor și personajelor.
Mi-a plăcut și acest roman, a fost o lectură antrenantă, citită aproape fără suflare, cu o Miss Marple la înălțime, ce deși nu s-a putut folosi de obișnuitele ei surse, cum ar fi ziarul, vecinii sau bârfele de la țară, a reușit să strălucească din nou, folosind arma supremă, conversația.
„M-am înșelat în privința ei, zise domnul Rafiel cu franchețea caracteristică. N-a fost niciodată pisica bătrână pe care am crezut-o. E drept că tricotează și bârfește. Dar ea mai are ceva. Ochi și urechi și știe cum să le folosească.„
Fun fact: Am ales să citesc Misterul din Caraibe după ce câteva personaje din această carte au fost menționate în Nemesis, roman citit de mine vara trecută. Încă de pe-atunci mi-am propus să aflu mai mult despre unul dintre aceste personaje recurente, care trebuie să recunosc este de o personalitate enervantă.

Vă recomand și vouă să citiți ambele cărți, dar începeți cu Misterul din Caraibe, astfel vă veți bucura mai mult de ambele lecturi.
Misterul din Caraibe de Agatha Christie a apărut în traducerea Alinei Toderică la Editura Litera și poate fi găsit aici. (momentan văd că romanul nu este disponibil pe site-ul editurii, dar sunt sigură că se va reface stocul cât mai curând)
