Tare mult mi-a plăcut colecția Biblioteca de proză contemporană încă de la primele volume, fiind o serie ce scoate la înaintare fantasticul și poveștile puțin altfel. Până acum m-am delectat cu Paturi oculte de Doina Ruști, Cuibul bufniței de Tudor Runcanu și Treisprezece. Proză fantastică, iar acum a venit vremea să mă bucur de cartea ce s-a situat pe primul loc la concursul de manuscrise „Primul roman„ 2021, organizat de Editura Litera. Translucid este debutul în proză al scriitoarei Ligia Pârvulescu, care a lansat în 2014 volumul de poezii Fluvii de asfalt.
Obscur și haotic – așa aș putea rezuma în două cuvinte romanul Ligiei, care așterne pe hârtie o proză întortocheată, halucinogenă, cu salturi între personaje și rupturi între posibil și imposibil. Naratoarea nu merge pe rețeta clasică a unui roman linear, ci decide să ducă cititorul într-o călătorie distopică, unde firul narativ nu se supune rigorilor uzuale, urmărindu-și propriul traseu, mișcându-se nu doar în față și în spate, ci în toate direcțiile și felurile posibile și imposibile. M-am simțit debusolată în cea mai mare parte a timpului, de multe ori neștiind ce personaj am în față, trecerea între acestea făcându-se de la un paragraf la altul.
Ca protagoniști principali îi avem pe Magda și pe Tărcălău, care au o relație fugitivă din care rezultă o sarcină nedorită. Avortul o marchează pe Magda, așa cum este și normal, aceasta tot mereu gândindu-se la copil. Cu toate că relația dintre cei doi este inexistentă, gândurile haotice îi aduc mereu aproape. E greu de spus în doar câteva cuvinte sinopsisul cărții pentru că totul se învârte în jurul a câtorva personaje ce nu sunt delimitate clar, care parcă se metamorfozează și confundă între ele.
Am fost tare curioasă de carte după ce a câștigat concursul organizat de Editura Litera, având o premisă densă și diferită, dar care s-a transformat într-o lectură obositoare și greu de urmărit. Limbajul, deși metaforic și poetic la început, a devenit mult prea avangardist pentru mine, fiind mult prea încărcat și exagerat. Însă, o astfel de proză, deși nu a fost pe gustul meu, este un pas în față pentru literatura românească, care își lărgește astfel orizonturile. Ligia Pârvulescu explorează părțile ascunse ale minții, punând cap la cap un puzzle printre cotloanele ascunse, unde confuzia se întrepătrunde cu mirarea.
„O lume atât de străină, încât părea familiară. Pentru că a fi străin era singurul lucru familiar. Și până la urmă, pentru ce toată tevatura?”
Translucid este un roman futurist, plasat într-un viitor nu foarte îndepărtat de prezentul pe care îl cunoaștem cu toții, unde intelectualii sunt asupriți, iar pozitiviștii lăsați liberi să facă ce vor. Societatea este ținută sub control de Noua Mișcare Spirituală, iar desfrânarea este ocupația și hobby-ul preferat al masei, totul învârtindu-se în jurul, și datorită sexului.
În esență, cartea promite o lume iluzorie, un scenariu ce merge pe ruta apocaliptică, cu un limbaj stufos și metaforic, care dorește să includă cât mai multe elemente posibile, ca și cum nu ar mai fi alte ocazii de a se destăinui. Cred că dacă s-ar fi filtrat puțin gândurile și ideile prezentate romanul ar fi fost o distopie excelentă, dar așa cartea e greu gustată de marea majoritate a cititorilor tocmai din cauza îmbulzelii de concepte și imagini. Cu siguranță că dacă cartea ar fi avut cu vreo 200 de pagini mai puțin ar fi fost o lectură mult mai compactă, dar și așa, lectura merge rapid. Tare aș fi vrut să îmi placă mai mult cartea ce pentru mine a început în forță, dar care m-a pierdut pe parcurs, urmând ca finalul să ia o direcție filozofică. Citiți cartea din curiozitate pentru o lume altfel, o lume a intimității înșelătoare și a imaginilor nefiltrate, ce este povestită în salturi cu ajutorul unui limbaj pe cât de metaforic, pe atât de abraziv.
Translucid de Ligia Pârvulescu a apărut în colecția Biblioteca de proză contemporană la Editura Litera și este disponibil pe site-ul celor de la Cartepedia aici.
Ciobanul de azi 