„Înainte de căderea nopții” de Constantin Abăluță – poezia confuză și rătăcită a ultimilor doi ani

Am început luna aprilie cu o carte de poezii pentru a-mi limpezi puțin mintea și sufletul. Am ales volumul Înainte de căderea nopții de Constantin Abăluță,  o carte apărută anul trecut la Casa de Pariuri Literare. De ce am ales tocmai această carte? Pentru că răsfoind-o, am văzut că primele poeme sunt scrise în perioada de covid, acestea fiind datate. Curiozitatea m-a îndemnat astfel să deschid volumul și să citesc gândurile unui poet trecut de 80 de ani despre acele (aceste) vremuri tulburi pentru toată lumea.

Dacă ne luăm după pagina sa de Wikipedia, Constantin Abăluță este în primul rând un arhitect, și mai apoi poet, prozator, antologator și traducător. Acest lucru poate surprinde multă lume, dar dacă îi citești poeziile, îți dai seama cât de pertinentă este această ordine a profesiilor, sau mai bine spus, a vocațiilor. Poezia lui Constantin Abăluță este construită cu mare atenție, proiectată pe mai multe niveluri, mai multe stări și emoții, ca o schiță a unei clădiri. Acesta se folosește de banalul cotidian pentru a pune bazele poeziei, exact ca o fundație obișnuită, după care se adaugă miezul, format din emoții și senzații, urmând ca la final să se completeze cu acoperișul ce îi dă forma finală.

Volumul Înainte de căderea nopții este format din patru părți: A nu face nimic te salvează, Zădărnicii, O samă de nimicuri 1 și O samă de nimicuri 2, fiecare explorând o altă aripă a clădirii poetice. Prima parte este cea în care poemele sunt datate din perioada covid, iar mesajul transmis este acela pe care cu toții l-am resimțit la un moment dat în acele vremuri, adică cel de neputință, disperare, regret, nebunie sau resemnare. Speranța nu prea are ce căuta în sufletului acestui eul liric, acesta de multe ori fiind pe punctul de a pune pana jos și de a se da bătut.

„Zilele în care nu fac nimic mă salvează
este o formă de protest
față de trecătorii care forfotesc pe străzi
față de frunzele din copaci care scarmănă clorofila„

Zădărnicii cuprinde exact ce indică și titlul ales, o mare de gânduri ploioase și reci, o adunătură de trăiri amestecate. Iar ultimele două părți sunt două bălți de cuvinte aparent aruncate în neștire, dar care, la o privire mai atentă, poartă semnificații vii și reale, aproape tangibile, ca și cum s-ar desprinde de pe pagină.

„În umbra copacului
chiar petele de soare
se odihnesc„

La final, volumul invită cititorul să ia locul eului liric și îi oferă două file în care să compună două haiku-uri pentru două ilustrații abstracte. Mi-a plăcut această invitație din partea poetului, din nou, latura sa de arhitect iasă la iveală pentru că în acest fel cititorul, ce ia forma clientului, poate să își pună propria amprentă asupra întregului proiect.

Nu pot să zic că am rezonat cu multe dintre poemele lui Constantin Abăluță, și asta e doar din cauza diferențelor de stil și gândire, dar au fost câteva care mi-au atras atenția, care și-au găsit drumul spre sufletul și mintea mea și care m-au transpus, pentru câteva momente, în lumea imaginilor și a gândurilor unei schițe de sentiment, a unei ciorne de suflet pierdut și confuz.

Înainte de căderea nopții de Constantin Abăluță a apărut la Casa de Pariuri Literare și este disponibil aici.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s