„Cazul scriitorului dispărut” de Andrei Manolescu – o lectură savuroasă cu tentă polițistă și iz de frescă socială

Întotdeauna m-au atras cărțile în care scriitorii sunt personajele principale, cred că sunt curioasă de felul în care aceștia gândesc și cum ajung să creeze la rândul lor povești captivante. Tocmai de aceea am fost tare entuziasmată să citesc Cazul scriitorului dispărut, un volum ce promite o lectură antrenantă, cu tentă polițistă și iz de frescă socială. Andrei Manolescu are scrisul în sânge, acesta fiind redactor șef adjunct la revista Dilema veche, iar acest roman reprezintă debutul său în lumea ficțiunii.

Așa cum îi spune și titlul, cartea ne duce pe urmele unui scriitor dispărut, care a făcut ceva furori în urmă cu vreo câteva decenii cu romanele sale polițiste. Alexandru Țestosu ar avea acum 113 ani și de vreo 20 de ani nu a mai fost văzut de nimeni. David Newcombe, un englez stabilit de câteva decenii în România, vrea să afle pe unde mai este scriitorul Țestosu, și mai ales, dacă încă mai trăiește. De ce tocmai David Newcombe? Pentru că acesta a tradus câteva din romanele sale polițiste în engleză și de ceva timp se luptă cu niște vise ciudate legate de felul în care acesta le-a tradus.

Și pentru că traducătorul nu se poate descurca de unul singur, acesta apelează la cel ce l-a inspirat pe Țestosu să scrie seria de aventuri cu comisarul Iordache. Iorgu este acum pensionat și acceptă să îl ajute pe David în căutarea sa aventuroasă, cu toate că șansele ca scriitorul să mai fie în viața sunt aproape nule.

Avem așadar un traducător și un polițist pensionat ce încearcă să dea de urmele unui scriitor de o popularitate medie. Ce rezultă? Un roman antrenant, în care se combină ingenios diferite teme, precum: o anchetă detectivistică, un tablou al societății de acum în comparație cu societatea din comunism sau bârfe din culisele vieții culturale din România.

Tare mult mi-a plăcut cartea, am devorat-o din două șederi, ajutată fiind de fluiditatea stilului lui Andrei Manolescu, care ai zice că a scris romane toată viața. Mi-a plăcut și faptul că naratorul nu s-a lungit inutil, rezultând o proză solidă și compactă de vreo 190 de pagini, cu mult dialog bun și descrieri inspirate. Personajele sunt carismatice și te prind imediat în jocul lor tipic romanelor policier, unde replicile sunt ca un joc de ping-pong, fiecare așteptând reacția celuilalt pentru a riposta ca atare. Și bineînțeles, mi-au plăcut pasajele ce intră în intimitatea scriitorului dispărut și a felului în care acesta s-a inspirat din comisarul Iorgu.

Cazul scriitorului dispărut este o lectură cu ritm alert, ce satisface papilele literare ale oricărui împătimit de romane polițiste, dar care îți oferă în plus și multe alte elemente sociale, atent dezvoltate de narator. Romanul tratează și problema raportării traducătorului la textul pe care îl traduce, cu câteva idei presărate ici-colo despre cât de onest ar trebui acesta să fie și în ce măsură ar putea și el, la rândul său, să fie scriitorul aceluiași text. Nu lipsește nici tabloul cotidian, accentul punându-se pe gândirea acelora ce au trăit atât în comunism, cât și în România de după ’89. Cât despre culisele pieței de carte și a Uniunii Scriitorilor din România, nu am putut să nu apreciez micile picanterii cu care naratorul își răsfață cititorii ce nu știu cu ce se mănâncă administrarea unei edituri sau cât de implicată e Uniunea în relația cu membrii ei.

„Chiar mă gândeam că în cărțile domnului Țestosu, în general într-o ficțiune, să zicem, se întâmplă cum spune Cehov: dacă în primul act, pe scenă, atârnă o armă, atunci în ultimul act cu ea trebuie să se tragă. La noi n-au apărut chiar arme, dar am avut în schimb tot felul de oameni și de lucruri: un scriitor dispărut, un alt scriitor pe care nu-l credeai să joace la păcănele, un al treilea scriitor bețiv despre care nu se știe că scrie romane polițiste, o casă părăsită, un arbore genealogic, un vagabond înfricoșător, un tip arestat pentru furturi de mașini, o aristocrată maghiară, un fel de mafiot al lumii culturale, un jurist probabil escris și sigur mort, o femeie admirabilă și țăcănită.„

Recomand cartea atât celor ce vor o combinație captivantă între un policier antrenant și o frescă socială, cât și celor ce privesc cu ezitare scriitorii români. Acest roman face parte din colecția 821.135.1 dedicată scriitorilor români contemporani, în care coordonatoarea Andreea Răsuceanu adună o mulțime de scriitori debutanți sau experimentați, ce îmbogățesc cu operele lor literatura noastră de azi. Aruncați un ochi și peste acest colț de raft pur românesc, cu siguranță veți găsi ceva și pe gustul vostru, oricât de colorat sau diferit ar fi.

Cazul scriitorul dispărut de Andrei Manolescu a apărut la Editura Humanitas și este disponibil aici.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s