„Strania bibliotecă” de Haruki Murakami – lectura hipnotică despre frici, curaj, bunătate și setea pentru cunoaștere

Nu l-am citit până acum pe Haruki Murakami. De ce? Nu pot să dau un motiv anume, nu e ca și cum l-aș fi evitat în mod intenționat, ba chiar numele său este pe lista mea de autori la care e musai să ajung de mulți ani, doar că cum-ne-cum, încă nu am ajuns la el. Dar atunci când am văzut pe site-ul celor de la Cartepedia noul său titlu tradus la noi, am zis că nu are rost să îl mai tot amân și să îi descopăr stilul prin intermediul unui volum pentru cititorii tineri.

Strania bibliotecă își merită titlul din plin, Murakami scriind un text bizar, ce la suprafață poate fi perceput ca pueril, dar care ascunde înțelesuri profunde. Cartea ne spune povestea unui băiat ce în timp ce se întorcea de la școală se întreabă cum se colectau impozitele în timpul Imperiului Otoman. Și unde ar putea el să afle astfel de informații, dacă nu la bibliotecă. Așa se face că micul nostru erou merge la biblioteca municipală pentru a căuta cartea ce l-ar putea lămuri cu privire la curiozitatea sa neobișnuită.

Însă, ceea ce trebuie să fie o simplă vizită la bibliotecă se transformă într-un coșmar al fricii, băiatul fiind închis de un bătrânel ciudat într-un cotlon întunecat aflat în sala de lectură specială. Drumul spre această sală de lectură este întortocheat, ca un labirint umbros, așa că băiatul nu are cum să scape de unul singur. Și nici nu ar putea, acesta fiind ținut închis într-o încăpere, avându-l ca gardian pe Om Oaie, care este și el la rândul său prizonierul bătrânelului. Oare cum poate băiatul să ajungă acasă la mama lui, care curând se va îngrijora, unde îl așteaptă și graurul său? Asta veți afla dacă citiți acest mini roman al lui Murakami, care pe lângă aceste personaje interesante mai adaugă și o fată care comunică doar prin semne. Această fată și implicit relaționarea acesteia cu băiețelul nostru reprezintă deliciul întregii povești, fiind partea ce dă sufletul cărții, simbolizând sensibilitatea, curajul și speranța.

Totul în acest volum este bazat pe simboluri, fie că vorbim de frică sau setea pentru cunoaștere, Murakami dă viață unora dintre cele mai importante emoții umane prin intermediul unei povești fanteziste, unde realitatea este distorsionată, cititorul simțindu-se ca într-un vis euforic. Nu cred că cititorii tineri pot pătrunde cu adevărat în dedesubturile acestui volum, naratorul ascunzând în spatele personajelor diferite mesaje, mai mult sau mai puțin intense. Dar da, povestea poate fi îndrăgită și de publicul tânăr, care poate călători în subsolul bibliotecii alături de un curios și mititel erou.

Biblioteca are de obicei o conotație pozitivă, dar în povestea lui Murakami ea ia rolul maleficului, a locului unde fricile prind viață și te pun la încercare. Setea de cunoaștere este însă păstrată ca un element cheie, fiind totodată și catalizatorul întregii intrigi. Textul este scurt, dar bun. Bineînțeles că mi-aș fi dorit ca povestea să fie mai amplă, dar cred că intenția a fost să fie o narațiune condensată și concisă, de savurat pe repede înainte, dar la care trebuie reflectat după.

Ilustrațiile realizate de Chip Kidd sunt hipnotizante și dau viață cu adevărat textului lui Murakami. Kidd merge pe un stil ce seamănă cu arta japoneză și poartă o greutate la fel de importantă ca și cuvintele propriu-zise, împreună formând un dans captivant.

Strania bibliotecă este despre frici și temeri, despre curaj, bunătate și speranță, despre dragostea necondiționată a unui băiat pentru mama sa și despre setea neîncetată pentru cunoaștere. Este o poveste ce se citește repede, dar care cere de la cititor o reflecție amănunțită la sfârșit de lectură, este un volum vizual răpitor și o dovadă că lecturile pentru tinerii cititori nu trebuie să fie doar despre zâne și animale zburătoare.

Acum, o fi bine sau nu că am început cu un volum destinat cititorilor tineri nu știu, dar e cert că sunt pregătită pentru alte titlurile de-ale lui Murakami, destinate în totalitate publicului matur.

Strania bibliotecă de Haruki Murakami a apărut în traducerea Iulianei Oprina la Polirom Junior și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s