Una dintre cele mai așteptate traduceri din această primăvară este Fantome, un puternic roman despre abandon și regăsire, despre iubirea de sine și despre cât de frivolă este lumea internetului. Acesta este primul roman al britanicei Dolly Alderton, care debuta în 2018 cu cartea de memorii Tot ce știu despre dragoste, volum ce a ajuns pe lista scurtă pentru National Book Award și care a apărut la noi la Curtea Veche Publishing în traducerea Nicoletei Mitrofan.

Fantome merge pe tiparul poveștilor actuale, de impact, care relatează un scenariu plauzibil, cu care lumea se confruntă în mod uzual în această societate tehnologizată. Au trecut vremurile în care căsătoriile aveau loc între vecini sau chiar rude îndepărtate, traiul în doi nefiind acum o necesitate pentru supraviețuire (cum era pentru sexul feminin), mulți alegând să își trăiască tinerețea fără a se dedica unei relații sau căsnicii de lungă durată, urmând ca mai apoi, după 30-35 de ani să se gândească dacă vor un copil. Ai crede că acum este mai ușor ca niciodată să găsești un partener, dacă dorești, cu atâtea aplicații pe internet de dating. Însă, tocmai pentru că sunt atât de mulți în căutarea unui partener, balta este umplută cu pește de toate felurile, așa că e greu să îți dai seama cine este pentru tine, fără a irosii timp prețios mergând la zeci de întâlniri ratate.
„Și eu mi-am creat în minte o versiune a lui. Sau poate despre asta e iubirea în general. Multe țin de cum îl percepem pe celălalt și de amintirile pe care le avem despre el, mai puțin despre cum e de fapt. Poate, în loc să spunem „Te iubesc„, ar trebui să spunem „Te imaginez„.„

Nina este o femeie împlinită, care la cei treizeci și doi de ani ai săi are propriul apartament, prima ei carte de bucate tocmai ce i-a fost publicată cu mare succes, iar acum face ultimele retușuri la cea de-a doua carte. Este singură de ceva timp, dar asta nu o deranjează prea mult, focusându-se pe carieră. Însă, pe cum înaintăm în roman, descoperim un strat mai profund al Ninei, care este înconjurată de femei măritate și cu copii, fostul ei prieten are o relație stabilă, iar tatăl său suferă de Alzheimer.
Așa că merge pe mâna bunei sale prietene, Lola, singura din grupul ei nemăritată, și își face cont pe o aplicație de dating. Și ce noroc are, găsind din prima ceea ce ea crede că este bărbatul perfect, cu care se poate căsători într-o zi. Max îi oferă câteva luni de fericire și înțelegere, însă, după ce îi spune într-o seară că o iubește, dispare. Nu fâstâcește relația, ci pur și simplu nu mai dă nici un semn, ștergându-și aplicația cu totul. Acest comportament urât este atât de obișnuit în zilele de azi, încât are și un nume – ghosting – ca și cum tot ceea ce acele două persoane au trăit s-ar fi evaporat.

Avem așadar un subiect actual, căruia naratoarea îi dă o formă ficțională și credibilă, cu un personaj principal puternic. Nina este întruchiparea multor femei ce sunt marginalizate de societate doar pentru că nu au copii după ce au trecut de treizeci de ani, care deși sunt împlinite pe plan profesional și fericite pe plan personal, simt că trebuie să fie nefericite pentru că nu au un partener, ca și cum asta este trebuie să simtă.
„Dedesubtul acestui diamant al singurătății era o muchie ascuțită pe care din când în când o simțeam cu mâna goală, ceea ce făcea din ea mai degrabă un lucru periculos decât unul neprețuit. Probabil că acest dedesubt tăios era esențial – ceea ce făcea suprafața singurătății mele să strălucească atât de puternic. Dar solitudinea, pe vremuri doar tristă, înepuse să mă înspăimânte.„
Dolly Alderton nu scrie o capodoperă, ci o poveste în care mulți se regăsesc, fie din pricina aplicațiilor de dating, fie din unghiul fetei a cărei tată nu o mai recunoaște. Aceste două paralele sunt îmbinate în ceea ce personajul Ninei poate reprezenta oglinda singurătății sociale contemporane, ce încă se luptă cu gurile rele ce cred că știu cum viața ar trebui trăită. Naratoarea dă glas incertitudinilor și al speranțelor deșarte, iar iubirea ia forma unui țel social ușor de atins, dar greu de păstrat.
Cartea are forma unui film de natură romantică, cu puțină comedie și dramă, ce îți dă o stare de bine, dar care îți și pune în față latura tristă și împovărată a vieții. Dialogul întins face ca lecturarea cărții să curgă lin și repede, iar pasajele despre trădare și supărare fac cititorul să vrea să îi ofere Ninei o blândă și caldă îmbrățișare, așa cum ai face cu o prietenă adevărată.
Trebuie să menționez și cât de bine arată cartea, care este hardcover, cu un scris aerisit și pagini groase, fiind un adevărat deliciu pentru bibliofili. Multe dintre ultimele cărți lansate de Curtea Veche Publishing sunt hardcover, cu o formatare excelentă și un design atrăgător, iar Fantome este în fruntea listei, fiind atât o poveste captivantă, cât și un volum minunat cu care se înfrumusețează biblioteca.

Cui recomand cartea? Tututor celor ce sunt în căutarea unei lecturi lejere, cu mult dialog și o narațiune captivantă, cu personaje și întâmplări ce oglindesc realitatea contemporană, cu comedie și dramă, cu observații pertinente despre datingul online și momente triste despre impactul bolii Alzheimer avut asupra întregii familii. O lectură adorabilă, cu substraturi de natură psihologică și un fundal actual.
Fantome de Dolly Alderton a apărut în traducerea lui Ludovic-Ștefan Skultety la Curtea Veche Publishing și este disponibilă aici.

Un gând despre “„Fantome” de Dolly Alderton – abandon și regăsire în mai multe straturi”