„Harry Potter și Prizonierul din Azkaban” de J.K. Rowling, ediția ilustrată – un prizonier evadat, dementori înfricoșători, meciuri intense de Quidditch și multă magie fascinantă

Ah, ce dor îmi era de lumea magică a lui Harry Potter! Cu toate că nu m-am numărat printre milioanele de fani ce au adorat universul de la Hogwarts în timp ce filmele erau lansate, acum, când am trecut bine de vremea adolescenței mă îndrăgostesc încet-încet de fantasticele personaje.

Piatra filosofală m-a introdus în universul Harry Potter, Camera secretelor continuă aventura celor trei prieteni – Harry, Ron și Hermione – iar acum, Prizonierul din Azkaban m-a uimit prin felul în care inocența copilăriei se combină cu forțele răului.

După ce Harry Potter face o nefăcută și o umflă în pene, la propriu, pe mătușa Marge, acesta se supără foc pe familia Dursley și fuge de acasă. Urcă în Cavalerobuz și dă peste Ministerul Afacerilor Magice, Cornelius Fudge, care decide să îl adăpostească pe Harry pe Aleea Tor. De ce face asta, în loc să îl denunțe lui Dumbledore, pentru încălcarea unor reguli foarte stricte de a nu practica magia în lumea mageamilor? Pentru că Sirius Black, un faimos prizonier și discipol al Lordului Voldemort, tocmai ce a evadat de la cea mai de temut fortăreață, Azkaban.

Bineînțeles, Sirius Black îl caută pe Harry, tânărul de treisprezece ani neavând niciun an liniștit între zidurile de la Hogwarts. Acum, dementorii colindă zidurile școlii magice, înarmați cu un sărut ce soarbe sufletul și fericirea. Cum este cel ce l-a învins pe Voldemort, Harry este un copil special, căutat de toți cei ce au fost de partea întunecatului magician, așa că necazurile se țin scai de el.

Pe lângă amenințarea lui Sirius Black, romanul dezvoltă și alte puncte ale intrigii, cum ar fi noii profesori și materii, privirile dubioase ale lui Severus Snape sau meciurile intense de Quidditch. Nici momentele haioase nu lipsesc, acestea fiind asigurate de șobolanul lui Ron, care este urmărit de noua pisică a lui Hermione. Replicile lui Ron fac deliciul întregului roman, care prin astfel de momente light mai amortizează greutatea întunecată dată de dementorii și Sirius Black.

Mi-a plăcut tare mult cartea, mi s-a părut ca fiind cea mai bună de până acum, având elemente mature și adolescentine intersectate cu multă pricepere și magie. Forțele întunericului împrăștie groază printre elevii de la Hogwarts și printre cititorii înfocați, meciurile de Quidditch dau o doză de adrenalină, iar excursiile clandestine în micuțul sătuc magic Hogsmeade procură multe momente savuroase.

Sirius Black este un antagonist redutabil, atent creat de J.K.Rowling pentru a-l pune față-n față cu Harry. Acesta nu este doar un fost discipol de-al lui Voldemort, ci și un fost prieten de-al tatălui lui Harry. Astfel, Sirius este puntea către trecutul lui Harry, cât și legătura cu Voldemort.

De ilustrații nici nu cred că trebuie să mai menționez ceva, acestea fiind cu adevărat încântătoare. De multe ori am poposit o bună bucată de vreme asupra imaginilor ce dau cu adevărat viață lumii creată de scriitoarea britanică. Jim Kay este artistul ce cu siguranță atrage o nouă serie de fani în lumea de la Hogwarts cu aceste noi ediții ilustrate.

Este extraordinar cum a putut Rowling să creeze o astfel de lume bogată și detaliată, cu atât de multe personaje captivante și aventuri magice. Citiți Harry Potter indiferent de vârstă pentru că vă va bucura sufletul de copil.

Harry Potter și Prizonierul din Azkaban de J.K. Rowling, ediția ilustrată, a apărut în traducerea lui Radu Paraschivescu la Editura Arthur și este disponibilă aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s