Recenzie „Spre zero” de Agatha Christie

Pentru #provocareaAgathaChristie din luna aceasta am ales să recitesc un volum tare îndrăgit de mine – Spre zero. Ce face acest roman să fie special? Ei bine, după cum se vede și din coperta celei mai noi reeditări de la Editura Litera, are legătură cu tenisul 🎾 Și, da, în caz că nu știați, iubesc tenisul, atât să privesc meciurile la televizor, cât și să joc. În această perioadă suntem chiar între două turnee majore ale anului, Roland Garros și Wimbledon, așa că am zis că este ocazia perfectă să citesc această carte.

Spre zero a fost lansat pentru prima dată în 1944, fiind a cincea și ultima carte din mini-seria cu superintendentul Battle, un ofițer iscusit de poliție. Eu am mai citit și Cu cărțile pe față, o altă carte cu acesta, care mi-a plăcut tare mult și pe care v-o recomand cu drag.

Romanul de față ne prezintă un mister clasic, ce însă nu începe cu crima, ci cu evenimentele ce au dus la înfăptuirea crimei. În centrul poveștii îl avem pe Neville Strange, un jucător profesionist de tenis și un atlet redutabil, ce decide să își petreacă vacanța din septembrie alături de actuala și fosta soție. Hmm, doar nu credea că cele două săptămâni vor decurge fără probleme. Normal că între cele două ies scântei, spre inconfortul celor din jur.

Triunghiul acesta amoros este găzduit cu mărinimie de către Lady Tressilian, o văduvă al cărei răposat soț îl iubea enorm pe Neville, considerându-l propriul fiu. Ei bine, totul se dă peste cap atunci când aceasta este găsită ucisă în propriul pat, cu ușile încuiate și geamurile închise. Astfel, doar cineva din casă ar fi putut să comită odioasa crimă.

Ca anchetatori îi avem pe superintendentul Battle alături de nepotul său, novicele inspector Leach, care descoperă mai multe secrete și încrengături ce duc crima în stagii nebănuite.

„Toate converg către un punct dat.. Și apoi, când vine timpul, hop. Ora zero. Da, toate converg către zero.„

Mi-a plăcut cartea, fiind o lectură tare plăcută chiar și la a doua citire. M-am bucurat de stilul inconfundabil al Reginei Crimei de a compune un mister captivant. Agatha Christie excelează la capitolul creionării personajelor, iar Spre zero nu face excepție. Aceasta se folosește de dragoste ca unealtă principală în construirea romanului, căreia îi adaugă, așa cum se și menționează în carte, „o mână fină de italian”, crima având anumite aspecte dubioase, după cum îi spune și numele protagonistului (Strange).

Cât despre detectivul principal, Battle nu dezamăgește, ba chiar aduce mult cu Hercule Poirot, pe care chiar îl menționează la un moment dat, încercând să îi imite procesul de gândire. Mi s-a părut foarte simpatică această trimitere la belgianul simpatic, realizându-se un simpatic univers comun, frumos mânuit de Agatha Christie.

Am zburat prin cele trei sute de pagini, tonul fiind unul antrenant, cu multe momente savuroase, personaje carismatice și un final satisfăcător. Ah, și cât mi-au plăcut pasajele în care tenisul este în centrul atenției. Recomand cartea atât iubitorilor genului polițist, cât și celor ce sunt în căutarea unei lecturi rapide, cu mult mister, suspans, o crimă ingenioasă și multe secrete. În plus, o carte palpitantă polițistă merge la fix în această perioadă de vară, la plajă sau la umbra ventilatorului.

Spre zero de Agatha Christie a apărut în traducerea Doinei Topor și a Lidiei Grădinaru la Editura Litera și este disponibilă aici.


Un gând despre “Recenzie „Spre zero” de Agatha Christie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s