În urmă cu un an de zile citeam prima carte a seriei Bridgerton – Eu și ducele – care deși nu mi-a plăcut la fel de mult ca serialul, tot a fost o lectură plăcută, perfectă pentru zilele aglomerate. Continui faimoasa serie cu cel de-al doilea volum – Vicontele care mă iubea – în aceeași ordine, întâi serialul și mai apoi cartea. De ce? Pentru că prefer să fiu surprinsă mai întâi de culoarea de pe ecranul televizorului, poveștile personajelor fiind mai dezvoltate, pe când în carte accentul este pus doar pe cuplul principal, cu doar câteva mențiune față de personajele secundare.
Dacă primul volum o urmărește îndeaproape pe Daphne, romanul numărul II ni-l aduce în prim plan pe Anthony, cel mai mare dintre copiii Bridgerton. De când tatăl său a murit în urmă cu mai bine de zece ani, Anthony este capul familiei, cel ce are grijă ca afacerile să meargă și ca bunăstarea tuturor fraților, surorilor și mamei sale să nu fie întreruptă de nimic și nimeni. Dar uite că a venit momentul ca Anthony să se căsătorească, așa cum se cere, pentru a asigura viitorul familiei sale.
Lista cu cerințe pentru viitoarea soție este lungă, cea mai importantă caracteristică fiind inteligența și asta mai ales pentru ca progeniturile să nu fie tâmpe. Dar, uite că Anthony găsește femeia ce le îndeplinește pe toate. Edwina Sheffield, cea ce a fost desemnată diamantul sezonului, este cea pe care capul familiei Bridgerton pune ochii. Ochii, dar nu și inima, pentru că acesta nu vrea să implice sentimentele de dragoste în căsnicia sa. Și asta nu pentru că nu ar crede în dragoste adevărată, ci din cauza morții subite a tatălui său. Și pentru că acesta a reprezentat totul pentru Anthony, tânărul june nu crede că va trăi mai mult decât el.
„Anthony Bridgerton știuse dintotdeauna că a muri tânăr.„
Dar, cum Edwina nu știe acest lucru, mai că l-ar lua pe loc de bărbat. Însă, pentru a se căsători are nevoie de binecuvântarea surorii sale, Kate, care, se pare că nu se lasă înduplecată așa ușor la apariția rangului sau a numelui de vază al lui Anthony. Ba mai mult, atunci când cei doi se întâlnesc, ies scântei, așa că Kate va încerca tot ce îi stă în putință să o împiedice pe Edwina să se căsătorească cu Anthony.
Și dacă asta nu ar fi destul, se pare că între dragoste și ură este doar un pas, zonă gri în care Anthony și Kate par să penduleze cu dorință aprigă. Cei doi se urăsc, dar amândoi simt și o atracție de nestăvilit unul pentru celălalt. Ceea ce rezultă este o lectură savuroasă, cu multe momente picante, așa cum îi stă bine oricărui romance.
Pentru mine a fost o lectură plăcută, perfectă pentru a te deconecta de la anostul cotidian și a evada în lumea anilor 1800. Naratoarea face o treabă excelentă cu decorurile și ambianța victoriene, iar replicile dintre Anthony și Kate sunt delicioase.
Bineînțeles, există multe deosebiri între serial și carte, una dintre ele, fără a da vreun spoiler, este chiar prima întâlnire dintre protagoniști. Dacă în serial aceștia se întâlnesc în timpul unei sesiuni izolate de călărie, în carte își ciocnesc privirile și opiniile la un bal dansant.
Pentru genul romance, cartea aceasta se descurcă perfect cu captarea atenției cititorilor, având și scene fierbinți și momente stângace sau declarații de amor. Pentru mine tot serialul este mai bun, poate și pentru că așa am făcut cunoștință cu lumea Bridgerton, adaptarea pentru micul ecran fiind primul meu contact cu această lume fascinant de savuroasă. Cred că dacă citeam cărțile înainte de vizionare poate aveam o altă părere, dar, cărțile, și îndeosebi cartea aceasta, este o lectură bună, perfectă pentru cei ce vor să evadeze într-o fantezie romance.
Bridgerton. Vicontele care mă iubea de Julia Quinn a apărut în traducerea Elenei Arhire la Editura Litera și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.
Ciobanul de azi 