Încă de la începutul anului știam ce carte o să citesc în luna august. Asemenea denumirii din popor a celei de-a opta luni a anului, adică cea de gustar, și volumul Elenei Vlădăreanu are multă savoare, multă viață și multe emoții. August este debutul în proză al cunoscutei poete, o colecție de zece povestiri de vacanță, care așa cum ne spune coperta, sunt despre bucurii și deznădejdi. Eu aș merge mai mult pe partea de tablou crud, brut și neînfrumusețat al vieții de zi cu zi, căruia i se adaugă o doză consistentă de soare și valuri de mare.
Ceea ce e bine de știut înainte să vă apucați de această carte este că nu este o lectură ușoară, în ciuda numărului scurt de pagini. Se citește repede, da, dar fiecare povestire îți cere timp îndelungat de rumegare, cititorul neputând să se sustragă din trebuința de a trece povestirile prin propriul filtru, de a analiza și de a încerca să înțeleagă personajele și acțiunile lor. Cu o mărime medie de zece pagini, povestirile curg repede, dar cele vreo două ore alocate lecturii se înmulțesc cu timpul de reculegere ce le însoțește pe fiecare în parte.
Bucuria nu este o emoție principală în acest volum, cu toate că ea există, dar naratoarea o dozează pe furiș, prin mici gesturi. Nici iubirea nu pare să fie în centru, ci mai mult extensiile unor povești de dragoste ratate, încercate de ani și probleme. Ceea ce domină, cel puțin din punctul meu de vedere, este latura confuză ce sălășluiește în fiecare dintre noi, acea zonă gri unde ne situăm cu toții în cea mai mare parte a vieții. Aici găsim supărări, violență, greșeli și regrete, iar personajele Elenei Vlădăreanu le exploatează la maxim.
Svetlana, Libelula, Concertul, Terasa, Înainte de începerea sezonului, Martori, Complexul Barcelona, Giovanni 3:16, Superman și Cabana schiorilor sunt cele zece proze scurte, ce în ciuda limitării de spațiu reușesc să transmită multă emoție. Unele au chiar și finaluri deschise, așa că cititorul este invitat să își imagineze propriile scenarii ce ar putea concluziona soarta anumitor personaje.
Pentru mine a fost o lectură interesantă, cu un stil poetic și contemporan, unde cratima este înlocuită de o fluiditate încâlcită a prozei. Personajele sunt creionate după tiparul omului de rând, dar cumva acestea se pot confunda între ele, ca și cum nu vor să iasă în evidență, ci preferă forma de turmă. Au fost nuvele ce m-au impresionat, altele ce mi-au trezit emoții de confuzie sau chiar dezgust față de grosolănia omului, dar au fost și povești ce au atins o coardă sensibilă, înfățișând stări puternice ca iubirea de mamă sau cea de soră. De la unele aș fi vrut poate mai multă definitivare, lăsându-mă cumva în plop, dar per total cred că este o culegere de imagini vii cu și despre oameni și încercările lor.
Nu toate povestirile au loc doar în august, dar această lună predomină, așa că lecturarea acestui volum în luna lui secelar este un îndemn de atmosferă și senzații ce te transportă pe malul mării, într-un decor estival. Cartea se poate citi fără probleme în orice perioadă a anului, atunci venind și cu o doză de entuziasm sau chiar nostalgie pentru perioada verii.
Cartea face parte din colecția N’autor, alături de care se regăsesc multe titluri provocatoare, palpitante și captivante scrise de autori români. Aici amintesc ultimele două citite de mine – Viața de apoi a poetului de Andrei Crăciun și Oameni mari de Maria Orban, roman care se bucură de o a doua ediție, fiind de asemenea selectat la un important festival din Franța. Colecția este atent coordonată de Eli Bădică, care are grijă să aducă laolaltă titluri cu teme actuale și extrem de interesante.
August de Elena Vlădăreanu a apărut la Editura Nemira și este disponibilă aici.
Ciobanul de azi 