„Nopți albe pentru Minerva” de Rodica Ojog-Brașoveanu – cel mai năstrușnic caz al Minervei Tutovan

Am prins drag de Minerva Tutovan încă de la primul volum al seriei – Spionaj la mănăstire – și uite că acum am ajuns la cartea cu numărul șase din colecția dedicată maiorului de securitate. Nopți albe pentru Minerva de Rodica Ojog-Brașoveanu a fost publicată pentru prima dată în 1982, iar vara aceasta se bucură de straie noi la Editura Nemira, fiind o bună oportunitate pentru mine să mă apropii de finalul seriei ce numără în total șapte romane.

Cartea ne duce pe urmele unor incidente cel puțin bizare ce au loc într-un mic orășel din provincie. Anul este 1960, luna iunie, iar în centrul tuturor evenimentelor se află un cadavru găsit mutilat. Corpul zdobit în bătaie aparține inginerului Trăilescu, iar principalul suspect este un anumit Damian, care după ce a fost nedreptățit în urmă cu patru ani de locuitorii orașului P. vrea să se răzbune. La înaintare iasă Maiorul Minerva Tutovan și Locotenentul Vasile Dobrescu, care vor încerca atât să prindă criminalul, cât și să țină în frâu o comunitate întreagă de oameni speriați.

„Așa stând lucrurile, mă voi mulțumi să spun că în P. soarele de ora zece este adorabil. Usucă lacrimile de pe obrajii proaspeți ai hortensiilor și trandafirilor, pe cerul tot atât de albastru ca o ceramică olandeză, acoperișurile roșii și argintii se profilează superb, lămâița, scorușele și sângele‑voinicului îmbălsămează grădina școlii, iar pe islazul din apropiere pasc niște vaci formidabile, toate fruntașe. Pe umerii lui D.D. Teodorescu poposesc porumbei, fluturi albi flirtează, dând târcoale nasului de bronz; în fața frizeriei lui Tarzan, trotuarul abia stropit strălucește, înăuntru canarii cântă. Despre o asemenea dimineață este vorba și acum. A doua dimineață pe care o petrec în P., după o noapte nedormită. N‑a plecat bine Grațiela Duma și m‑a vizitat Olimpia Dragu, apoi Lia Georgescu. Mă voi ocupa însă mai târziu de ele. Vreau să dau o fugă până la Procuratură, apoi voi trece pe la uzină.“

Ceea ce face acest roman să fie special este forma acestuia, cartea având un ritm alert și mult dialog. De multe ori mă simțeam ca și cum citeam o piesă de teatru, personajele fiind plasate mai mereu împreună, cu replici scurte și mult umor. Rodica Ojog-Brașoveanu se folosește de tiparele personajelor clasice ale vremurilor de pe la mijlocul secolului trecut, împrumutând tipologii comune, dar savuroase, ale personalităților unor comunități, ca frizerul, medicul, fata bătrână, văduva nefericită, soția infidelă, etc.

Fiecare personaj joacă un rol bine definit, de multe ori comic, iar împreună dau viață unor tablouri narative de-a dreptul amuzante, ridicole sau chiar absurde. Ceea ce le pun în mișcare sunt o presupusă bandă de tâlhari, în frunte cu Damian, care par să fi pus stăpânire pe întreg orășelul P. Toți se panichează, iar în cea de-a doua noapte totul prinde avânt într-o explozie de agitație, spaimă și multe situații absolut amuzante pentru cititori.

Cum sursa atacurilor neprevăzute este necunoscută, toată lumea este suspectă, ceea ce duce la o sumedenie de dialoguri și scene caraghioase ce abundă în moravuri pitorești tipice, dubioase, dar, de cele mai multe ori, hilare.

„Când recapitulez faptele, încerc un sentiment acut de fantastic și fără îndoială întâmplările din P. constituie obiectul celui mai năstrușnic dosar din cariera mea. „

Minerva își aduce aportul la întreaga acțiune, atât ca sursă de umor negru și replici acide, cât și prin jurnalul de memorii pe care se hotărăște să îl țină datorită acestui caz important. Avem parte, așadar, de o privire atentă în miezul cazului ce se intensifică cu fiecare oră târzie. Mi-ar fi plăcut ca implicarea ei să fie una mai marcantă, în schimb aceasta își face apariția destul de fugitiv. Locotenentul Dobrescu este și el destul de absent, cu gândul doar la o fată din capitală, ceea ce face ca aproape întreg romanul să fie lăsat pe mâinile și replicile locuitorilor imprevizibili, care, ce-i drept, ce descurcă minunat.

„De obicei, aluziile la vârstă mă crispează. E ciudat, nu? Eu, Minerva Tutovan, celibatară convinsă, care nu mi-am cumpărat în viața mea o cutie de pudră, habar n-am dacă se poartă tocuri cui sau opinsi, ruj alb ori indigo și mă uit în oglindă o dată la un trimestru, nu-mi place să spun câți ani am.„

Tare dor îmi era de stilul inconfundabil al Rodicăi Ojog-Brașoveanu, unde umorul joacă un rol cheie, iar dialogul este arma principală de acțiune. M-am bucurat de lectura acestui roman, care aduce la lumină cazul cel mai năstrușnic și mai interesant la care a lucrat Minerva, conform spuselor sale. Recomand cu încredere toată seria Minerva Tutovan, cu siguranță vă va cuceri fosta profesoară de matematică ce continuă să își folosească talentele pentru detaliu și să îl cicălească pe fostul ei elev, Dobrescu. De-abia aștept să aflu ultima ispravă a cuplului Tutovan-Dobrescu din romanul Violeta din safe.

Nopți albe pentru Minerva de Rodica Ojog-Brașoveanu a apărut la Editura Nemira și este disponibil aici.


Un gând despre “„Nopți albe pentru Minerva” de Rodica Ojog-Brașoveanu – cel mai năstrușnic caz al Minervei Tutovan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s